luni, 27 decembrie 2010

Povesti desirate

Motto: Povestile plutesc prin aer in asteptarea unui copil care sa le prinda in plasa pentru fluturi. Cu totii am fost candva…omizi!

Suferea de morbul lui Pot.Oasele I se macinau ca intr-o masina de tocat.Glumea uneori spunand ca el a fost facut din faina si in faina se va intoarce. Boala nu avea leac, prietenii nu aveau rabdare, iar mama lui nu il putea vedea asa. Intr-o noapte muri de inima rea. Lui nu-I paru rau. Avea s-o revada curand si se gandea din ce in ce mai des la asta. Infirmierele erau foarte dragute, doctorul il privea cu o nesfarsita blandete si ii citea in fiecare seara din Thomas Mann si Max Bleher. Personajul din “Inimi cicatrizate” ii era cel mai familiar. Se imprietenise cu moartea si nu-I reprosa decat ca nu este punctuala. Nenorocirea s-a declansat cand cand avea 13 ani. Cacerul a avansat repede, iar acum la 21, Paul avea sa inchida ochii virgin! 7 ani de suferinta, aproape mistica l-au transformat intr-un intelept. Ceilalti bolnavi veneau la el si il ascultau ca pe un preot. Le spunea lucruri amuzante si ii facea sa uite de ale lor! Camarazii lui, crud de sanatosi s-au gandit ca bunul lor amic nu o poate sterge asa de pe aici fara sa cunoasca dragostea trupeasca si se chinuiai de cateva luni sa gaseasca o prostituatat care sa-l accepte asa cum era…un sac diform cu maini si picioare subtiri, ca un gandac urias intors pe spate! Intr-o zi, pe straduta prafuita a celui mai sarac cartier din Braila, baietii au gasit-o pe Smaranda. O nebuna cu parul despletit, care umbla goala pe strazi si se vindea pentru o bucata de paine sau o bere rece.Nu vorbea, avea ochii mici, porcini si buzele carnoase ca ale unui animal de prada. Au spalat-o, au imbracat-o intr-o rochie vaporoasa, care venea pe ea ca pe un dulap si au dus-o la sanatoriu. Paul dormea. L-au trezit usor. Vorbisera cu doctorul , cu infirmerele. Totul era aranjat. Au adus pana si lumanarele si petale de trandafir pe care le-au presarat peste tot. Apoi i-au lasat siguri Paul fusese asezat in capul patului. Smaranda s-a apropiat de el, l-a dezvelit, i-a tras antalonii de la pijama si a inceput sa-I mangaie picioarele ca doua lemne.La inceput stresat, apoi foarte rusinat, Paul a simtit in cele din urma cum intra in erectie. Smaranda s-a dezbracat asa cum se simtea ea cel mai bine, s-a asezat peste el si a inceput sa se miste agitat, stangaci, lipsita total de gratie. Paul statea cu ochii inchisi strangand cu putere din dinti, pana cand s-a descarcat cu putere in pantecele ei. A urmat un moment lung de liniste. Paul a apucat mana Smarandei, a sarutat-o si i-a multumit. Ea a parasit tacuta si goala salonul, cu parul despletit. Ninsese. Infirmierele au schimbat asternuturile. Doctorul era trist. Paul fusese imbracat cu costumul negru care ii era foarte mare. Sicriul din lemn de cires fusese asezat in gropa iar preotul tinea slujba.Bolnavii isi faceau cruce si il plangeau pe micul lor intelept.
Peste vreo trei ani pe o strda saracacioasa din Braila, o fetita blonda se juca cu un calut de lemn.
(Tango)