luni, 27 decembrie 2010

Artele negre si capacitatile lor terapeutice


Utimile decoperiri antropologice ajutate de acuratetea datarilor cu C14, plaseaza cel mai vechi schelet humanoid pe continentul negru, cu o varsta aproximativa de 250 mii de ani, adaugand aici, toate studiile istorice clasice si avangardiste ale diferitelor societati academice, precum Societatea Regala din Anglia, Universitatea de stiinte istorice din Amsterdam si grupurile de studii antropologice, istorice si religioase ale universitatilor Harvard, Cambridge si Lyon, putem afirma cat se poate de serios ca leaganul civilizatiei umane se afla in Africa iar cel mai vechi sistem religios, dar si terapeutic este Voodoo.Vom aborda, cat se poate de sintetic, o directie considerata timp de secole tabu in peisajul european, si anume tehnicile de vindecare ale practicantilor artelor negre. Pe scurt, voodoo poate fi definit ca o cale de comunicare cu spiritele din lumile nevazute. Incepand din Benin, dar dezvoltandu-se consistent in toata Africa, aceasta arta ancenstrala patrunde in Europa, dar si in Americile Centrale si de Sud odata cu negotul de sclavi. Dezradacinati, prigoniti si vanati cu cruzime, multi detinatori ai initierii in voodoo au imaginat raul fundamental ca purtand chipul omului alb, si de aceea a fost foarte greu, daca nu, chiar imposibil, un studiu temeinic al doctrinelor voodoo. O lucrare extrem de interesanta, ii partine lui Jose Revenga „Lumi Oculte” care descrie o serie de ritualuri magice si teurgice apartinand diverselor triburi africane, dar si ale unor practicanti din Cuba, Republica Dominicana, Haiti si Brazilia, tari care au beneficiat de exploatarea negrilor. Ca mai toate artele animiste, ca shamanismul sau magia solomonara, ceremoniala, wicca sau chiar doctrinele Inaltei Magii, si voodoo porneste de la acceptarea adevarului universal ca cele vazute si nevazute se intrepatrund permanent, fiind guvernate de legile actiunii si ale reactiunii si ca originea raului, fie el vazut ca o boala, sau ca o moarte violenta si chinuitoare se afla in actiunile unor spirite intunecate. Pentru practicantii voodoo, nu exista dihotomia dintre Dumnezeu si Diavol, pentru ca vrajitorii acestei arte nu pot concepe un geniu al raului care i se opune Marelui Creator. Neacceptand raul absolut, ei pun pe seama spiritelor rauvoitoare toate neajunsurile fiintelor incarnate. Voodoo lucreaza, asadar, cu spirite pe care le grupeaza in cooperante si agresive. Atacurile care genereaza boli si chiar moarte sunt informatii energetice directionate prin vointa vrajitorului care apeleaza la inteligente din lumea nevazuta. In functie de „gaurile” pe care victima le are deschise in structurile sale mentale, sufletesti si trupesti, informatia malefica patrunde intunecand zona aleasa aducand suferinta. Voodoo ca si celelalte arte magice considera ca omul initial este centrat iar mentalul, sufletul si trupul au primit de la Marele Creator guvernatori meniti sa-l ajute pe subiect sa-si redobandeasca „starea de spirit pur”. Astfel, un om care este intelept, iubitor si temperat nu isi creeaza brese in structurile sale interne. Cum, insa foarte putini dintre noi ne putem lauda cu aceasta stare „centrata”, inseamna ca ori ce abatere de la lege perimte formarea de „gauri” prin care patrunde energia informata a celui care vrea sa produca raul. Un exemplu simplu: Daca o ruda frustrata vine la un vrajitor voodoo, rugandu-l sa-l pedepseasaca pe unchiul zgarcit care i-a sechestrat averea si isi bate joc de ea, umilind-o si punand-o la munci infernale, atunci pentru practicant lucrurile devin clare. Unchiul si-a creat „gaurile” in zona sufletului inraindu-se si comportandu-se abuziv. El va trimite energia informata negativ spre zona inimii subiectului, iar acesta in scurt timp se va inbolnavii. Vindecarea, in acest caz se poate petrece astfel. Unchiul ingrijorat de starea sa, va apela la un alt vrajitor voodoo, dar care lucreaza cu spirite binevoitoare. Acesta va scoate „raul” din inima pacientului si-l va trimite intr-un animal de sacrificiu, de regula o capra sau un cocos. Animalul va fi decapitat si chiar inainte de a-si da ultima rasuflare, va primi raul printr-un ritual secret de invocare. Miraculos, dar dupa acest ritual, pacientul isi va fi revenit complet. De aceea in spatiile culturale ale Africii dar si in grupurile negrilor aflati oriunde, practicantii voodoo sunt priviti cu respect si cu teama. Aceasta stare de fapt, a produs si nenumarate abuzuri ale unor vrajitori, culminand cu transformarea cadavrelor in zombi. Realitatea acestui fapt este confirmata de nenumarati exploratori ai fenomenului care ajung la o explicatie comuna. Vrajitorul detine un praf special obtinut din veninul pestelui balon, faina de oase de mort, si amestec de otravuri din plante. Odata suflat in narile victimei, praful actioneaza direct la nivel cerebral distrugand lobii temporali si paralizand toate conexiunile cortexului cu diferitele aparate ale organismului. In scurt timp s e instaureaza moartea clinica, iar bolnavul, va fi ingropat. In aceasta stare, subiectul poate rezista doar cu oxigenul din sicriu timp de maxim patru zile. Apoi, vrajitorul il va dezgropa si il va readuce la viata cu ajutorul unor amestecuri din plante. Insa creierul este prejudiciat intr-o proportie de peste 90 la suta. Trezit din mort, zombi nu va avea decat capacitatea sa asculte si sa execute ordinile vrajitorului. Aceasta stare de fapt nu poate fi contracarata decat daca subiectul va ingurgita sare grunjoasa.Atunci el va muri definitiv, si iata ca aici putem sa ne jucam cu acest paradox in termeni!Asadar, vindecarile din voodoo se fac prin sacrificarea altor forme de viata, de regula animale domestice, usor de gasit. In concluzie putem spune ca acesta arta se practica in stare de transa, printr-un dans ritual sau act sexual, prin sacrificarea unui animal, cu ajutorul unor desene simbolice si mai ales printr-o papusa care reprezinta subiectul vizat aflat la distanta fata de vrajitor.Se folosesc si pietre semipretioase, cristale sau metale nobile ca agatele, coralul, chihlimbarul, argintul, etc. Sunt vrajitori care lucreaza doar cu spirite intunecate pentru a produce raul dorit si altii care apeleaza la spirite binevoitoare pentru a readuce starea de sanatate. Natura interioara a unui vrajitor voodoo este tradata de ochii acestuia. Din experientele lor, exegeti ai fenomenului ca Revenga, Stevenson sau Pierre Horace au ajuns la concluzia ca practicantii malefici sunt aroganti, dispretuitori, orgoliosi si poarta semne vizibile ale actiunilor lor (fete cicatrizata, oase strambe), degaja o energie teribila si infricosatoare, iar cei benefici au o privire calda, sunt blanzi si intelepti, si de regula nu pretind recompense pentru actiunile lor. In speranta ca ati gasit lucruri interesante in acest articol, va urez sa ramaneti „centrati”, sa nu lasati loc „gaurilor” in structurile dvs mentale, sufletesti trupesti si sa zambiti asa cum arata si o cugetare voodoo descoperita in secolul XX, intr-un sat din Haiti de catre Raoul Stevenson: „ Raul are un singur dusman de temut, din fata caruia fuge ca o pisica speriata: dragostea, iar arma ei cea mai puternica este fericirea. Acolo unde straluceste bucuria mintii, a sufltului si a trupului nu mai exista loc pentru intuneric!”
(Medic 4 All)