Eseu asupra omului complet

De la persoana la fiinta

In planul existentei terestre, supus legii dualitatii, omul se vede divizat intre persoana si fiinta, astfel cum timpul este impartit in zi si noapte, principiile in masculin si feminin, perceptiile intre lumina si intuneric si exemplele pot continua la nesfarsit descriind cele doua calitati ale universului, vizibil si invizibil. Pastrand analogiile, atat de dragi hermetistilor, sau imprumutand schema initieriilor, putem afirma ca persoana tine de ego, iar fiinta de sine, sau cu alte cuvinte: in persoana se exprima omul, care este unic si irepetabil in decursul unei existente determinate, pe cand in fiinta salasluieste principiul divin, nemuritor si Unic, caci diversitatea persoanelor dispare in unicitatea Fiintei. Asadar, in natura sa dubla, omul are un caracter efemer si etern in acelasi timp. Si cum, Tabula Samargdina postuleaza: „Toate lucrurile vin din Unul, prin vointa si cuvantul Unicului, care a creat in Mintea Sa, astfel ca toate lucrurile isi datoreaza existenta acestui Unitati prin ordinea Naturii, si poate fi imbunatatit prin adaptarea la acea Minte”, intelegem ca persoana este o expresie vizibila, efemera si umana, in timp ce fiinta este oglinda Creatorului, invizibila, eterna si divina. „Cand omul din tine tace, vorbeste Dumnezeu” (proverb hindus). Pentru a putea avea o imagine clara a suprapunerii persoanei peste fiinta, vom apela la schema preferata a lui Remy Boyer cand conferentiaza apropos de principiile initierii.Persoana devine si exista, in timp ce fiinta este. Spre exemplu, pictorul Dali a existat de cand s-a nascut pana cand a murit, ca persoana cu toate insusuirile si caracteristicile sale, care dispar, odata cu intoarcerea trupului, in pamantul din care a fost zamislit. In schimb, fiinta care a locuit in persoana lui Dali, se reintegreaza planului superior, „se intoarec acasa”, in lumea spiritelor eterne si povesteste despre experienta cognitiva a persoanei care „ nu mai exista”!

Intre persoana si fiinta exista, de regula un conflict, caci persoana se lasa amagita de efemerul in care traieste, iar fiinta tanjeste dupa linistea eternitatii. Initierea, indiferent de caracterul sau, este menita sa le impace. Initiatul isi pune pe aceeasi cruce persoana si fiinta.Astfel, eliberat de iluzoriul egoului, unde fanatismul, incrancenarea, ignoranta, vanitatea, lacomia etc, perturba seninul fiintei, omul complet isi poate auzi vocea sinelui, care, in ori ce epoca si in fiecare generatie, este vocea lui Dumnezeu.Psihologia este o stiinta partiala caci, ea se ocupa doar de categorisirile, insusirile si viciile persoanei, parapsihologia incearca sa combine atributele fiintei in dinamica persoanei, dar nu reuseste sa le centreze pe axa Omul-Dumnezeu. Singura, capabila sa armonizeze centrele de putere ale celor doua este initierea, sau altfel spus, eliminiarea rezidurilor egoului, cufundarea lor in puritatea fiintei, apoi alchimizarea persoanei prin lumina fiintei. Omul complet nu mai este dual, caci in el fiinta si persoana au devenit expresia aceluiasi lucru si din acel moment Unicul se manifesta si saluta unicitatea infinita a universului. Aceste mici consideratii pot inlesni parcursul persoanei pentru a deveni fiinta, ca din aceasta contompire sa iasa omul complet. Parcurgem, mai departe etapele acestei calatorii la capatul careia, speram sa ne regasim intregi, eliberati si zambitori!

Capcanele persoanei

Pentru unele curente initiatice, schema divizarii omului intre persoana si fiinta arata cam asa:

- Persoana este modelata de temeri.

- Fiinta este iubire neconditionata.

Sa vedem acum, temerile fundamentale care construiesc tipologiile persoanei. Conform Eneagramei ( stiinta ce studiaza pulsiunile umane), sunt noua categorii de frici care modeleaza comportamentul personal.

1. teama de moarte.

2. teama de suferinta

3. teama de esec

4. teama de a nu fi iubit.

5. teama de saracie

6. teama de ridicol

7. teama de a nu fi luat in considerare.

8. teama de a nu fi singur.

9. teama de Dumnezeu.

In mod obisnuit, una dintre ele devine liderul existential al persoanei in cauza supunand-o caznelor si iluziilor ca poate scapa, in vre-un fel lasand astfel loc „negocierii de tip mefistofelic” in care esti dispus sa-ti „vinzi sufletul pentru a gasi linistea”, nestiind in acel moment ca linistea se afla deja in tine si se numeste fiinta! Dar sa nu ne grabim in analizarea diferitelor strategii prin care efemerul incearca sa pacaleasca eternul, vom dedica un spatiu amplu subiectului, ceva mai tarziu. Tristetea mare se intampla, cand liderul trage dupa el si alte pulsiuni. Astfel o persoana care are ca frica centrala singuratatea urmata de teama de Dumnezeu si de moarte poate isi poate sfarsi timpul chinuindu-se in iadul unei existente intunecate! Si putem urmari un exemplu graitor:

Ion se naste intr-o familie de credinciosi bigoti, fanatizati care ii impun o copilarie austera si tenebroasa in care predicatul principal este venirea sfarsitului lumii. Ion asculta povestile despre un Dumnezeu razbunator si gelos. Parintii sunt inflexibili si duri, foarte ursuzi si incuitati. Ion e cam stangaci si nu prea le este pe plac celor din familia perfectionista. Nu prea ii place la biserica, isi petrece timpul visand si jucandu-se , mai mult singur, intru-cat ceilalti copii il ironizeaza strigandu-l: „sfantul”. Dezabuzati , parintii ii strecoara in ureche ca este un prost si un nevolnic, ca nu e in stare de nimic, iar cand ei vor muri, praful se va alege de el, caci singur nu e in stare de nimc. Cand Ion implineste 10 ani, parintii il duc cu masina la o manastire in munti. E polei, tatal neatent pierde controlul masinii si in urma accidentului moare alaturi de sotia sa care nu a zambit niciodata. Singur, Ion isi pune intrebari legate de dreptatea lui Dumnezeu, apoi isi aminteste vorbele parintilor: „nimic nu esti in stare sa faci singur...” Moartea i se pare haina, caci vine cand nu te astepti si atunci reperele lui in viata vor contura o persoana labila, dependenta de ceilalti, tematoare de a nu-l supara pe Domnul. Probabil isi va sfarsi timpul singur, fara prieteni si habotnic! Desigur, este un exemplu extrem, dar cate asemenea povesti nu se intampla prin lume?Teama de ridicol ii motiveaza pe unii sa devina atat de plini de ei, incat vor da oricat sa para inteligenti, culti, puternici, a toate stiutori. Vor deveni cu siguranta lideri, insa lipsa umorului ii va transforma in tirani, oripilati de gandul, ca cineva poate rade de ei. Cat despre teama de saracie, sunt convins ca ati citit „Avarul” de Moliere sau „Hagi Tudose” de Barbu Stefanescu Delavrancea.Persoana este suma gandurilor, invataturilor, temerilor, dorintelor si faptelor. Prin legea atractiei, persoana interactioneaza cu universul prin raportul echivalent al cauzei si efectului.Devine, asadar, prizoniera realitatilor create de ea insasi prin gand, cuvant si gest!Oamenii sunt diferiti, iar gradul lor de evolutie spirituala ii plaseaza pe paliere diferite in ceea ce priveste relatia persoana-fiinta. Trairile unui om bun sunt izvorate din lumina fiintei sale, acolo unde Dumnezeu a lasat toata Cunoasterea.

 Renuntarea la ego si regasirea sinelui

Intotdeauna s-a spus ca atunci cand discipolul este pregatit apare si maestrul. Uneori sub forma unei carti, a unui curs, a unei intalniri providentiale, a unui contact cu o societate initiatica, in urma unei revelatii, etc. Cand omul isi linisteste persoana invingandu-si toate temerile, (sfintii parinti spun ca frica este o ofensa adusa lui Dumnezeu, caci daca ai credinta, nu poti avea decat iubire. In iubire, teama dispare!) , realizeaza ca tot zgomotul vietii sale agitate a bruiat o voce blanda care izvoraste din propria sa fiinta spunandu-i: „ esti parte din Intreg, esti liber sa devii ce doresti, dar nu vei putea fi fericit in absenta binelui, iar lumina Mea este Iubirea. Urmeaza-ti inima, zambeste si construieste frumosul, iar viata ta va fi exact ca a Mea”! Nu e greu. Se cere un singur lucru: curaj. Ori ce om are un contract semnat cu Dumnezeu in prezenta unui martor etern: Timpul. Persoana determinata in timp are de parcurs un singur drum cu adevarat esential, spre sine! Atunci cand il intalneste, intunericul dispare, Lumina cuprinde omul devenit intreg, iar manifestarea lui se va supune Vointei Cerului si nu dorintelor marunte si trecatoare ale ispititorului. Si pentru ca tot am ajuns aici, sa lamurim cateva chestiuni legate de cel fara nume. Pacalirea persoanei, consta chiar in oferta celui care nu a inteles Lumina de a inlocui teama cu altceva. Pentru cel care se teme de moarte, iluzionistul ii ofera nemurirea, intrarea in istorie, pomenirea numelui sau de-alungul secolelor. Vreti cateva exemple ale unor pacalici: Nero, Hitler, Stalin, si mai ales imparatul Qin constructorul marelui zid si al armatei de teracota, menita sa-l apere de vrajmasi si dincolo de moarte! Tematorilor de suferinta, vrajitorul le ofera placerile, celor care fug de saracie l-i se ofera averile si asa mai departe. Escrocheria intervine atunci cand seducatorul ii ofera persoanei in schimbul sufletului, toate comorile, care se afla oricum in fiinta, dar pe care a avut grija sa le faca uitate in viata cotidiana a persoanei. In fiinta suntem creati dupa chipul si asemanarea Domnului si astfel avem capacitatea de a crea alaturi de El Totul, din nimic. Cel care nu a inteles Lumina slujeste nimicului, omul complet lucreaza cu lumina lasand universului opere eterne.Sper ca aceste randuri au fost suficinete pentru a va starni nostalgia necesara inceperii marii calatorii!

Pace, lumina si iubire!

Vrajmasii invizibili ai omului in mitologiile populare

In aproape toate traditiile orale, in zonele rurale sau de sorginte shamanica exista mitul dusmanilor nevazuti: duhuri, spirite, demoni, draci, vampiri samd, care s-ar afla la originea bolilor, nefericirilor sau deviatiilor umane. In asezarile din spatiul carpato-danubiano-pontic, este prezent si astazi un sistem magic si teurgic cu origini arhaice, cu dimensiuni practice si invocatoare.In acest sens, va sfatuiesc sa parcurgeti cateva lucrari foarte coerente: „Leacuri si remedii magice din Carpati, magia si fiintele fantastice din arhaicul romanesc” de Cornel Dan Niculae, „Calatorii in lumea de dincolo” de Petre Culianu, „Puteri si practici vrajitoresti” de Dominique Camus si „Magia si vrajitoria in europa din evul mediu si pana astazi” de Robert Muchembled.In cele ce urmeaza, voi incerca sa grupez cateva dintre principalele forte nevazute care actioneaza impotriva Creatiei si mai ales a omului, asa cum sunt ele categorisite in majoritatea tarilor indo-europene.

Demonii sau dracii

Evidenta influenta iudeo-crestina asezata peste sistemul popular de gandire, plaseaza pe primul loc in razboiul nevazut un dusman teribil provenit din tenebrele iadului, unde duhurile necurate, pervertite se supun ierarhiilor demonice si pornesc atacuri desantate impotriva „Luminii din om”! Un vechi proverb chiar spune: „Cati ingeri sunt in lume, atatia si diavoli”, astfel ca in mitologiile populare s-a instaurat credinta ca la nasterea unui om, Dumnezeu trimite un inger protector, iar Satana, un drac instruit sa-l abata pe individ de la Calea spre reintegrare in lumea superioara pe care a pierdut-o din cauza pacatului primordial. In limbajul popular, necuratul nu este numit niciodata pentru a nu fi invocat, de aceea el poarta tot felul de porecle: pardalnicul, spurcatul, impielitatul, sarsaila, uciga-l toaca, uciga-l crucea, du-ca-se pe pustii, aghiuta, michiduta, scaraoschi...Cand un asemenea duh intunecat este responsabil pentru vre-o boala, atunci numele maladiei va fi identic cu cel al demonului. Responsabili pentru vindecarea pacientului sunt vracii, vrajitorii, shamanii, babele si mosii, care sunt inarmati cu puterile Maicii Pamantesti: genii ale apei (ondine), ale pamantului (gnomi), ale aerului (elfi) si ale focului (salamandre), dar si cu puteri inalte venite de la Tatal Ceresc cum ar fi heruvimi, ingeri, arhangheli. In credintele arhaice, bolile mici sunt cauzate de dracusori, iar molimele, epidemiile sunt opera unor „zgripturoi inaripati”. Desi duhurile nu pot prinde contur, descantecele le descriu in moduri inspaimantatoare. Exemplu sta acest descantec cules din Braila, care alunga demonul spaimei: „S-a dus pe cale, pe carare, s-a-ntalnit cu un unchias mare, grozav, intunecos, cu cojocu-ntors pe dos, cu ochii sticliti, cu dintii ranjiti, cu gura cascata, cu limba lasata, cu capul cat banita, cu fata cat aria...”

In traditiile orale, unele boli au nume care descriu credintele metafizice: ceas rau, blande, boala sfanta, arsita, facatura, intalnitura, lipitura, pocnitura de iele, vant rau, zburator, sagetatura etc.

Strigoii, Moroii si Vampirii

In mitologiile populare fantomele joaca un rol important in panoplia inamicilor omului. Strigoii sunt manifestarile astrale ale unor decedati patrunsi de intuneric, nelinistiti si demonizati care se vor manifesta ostil impotriva legilor luminii. Strigoii pot proveni se de la oamenii vii, dar care au facut pactul cu diavolul, si in timpul somnului, duhul le iese pe gura facand prapad in lumea concreta. Unele dictionare explica termenul de moroi cam asa: „Sufletul unui om mort care se transforma noaptea intr-un animal sau intr-o aparitie fantomatica pricinuind neajunsuri celor pe care ii intalneste”. Duhuri masculine sau feminine, strigoii se transforma dupa plac in pricolici, varcolaci, zboara pe pasari maiastre intre cele doua lumi, plutesc la rascruce de drumuri si fac rau: ucid copiii si le sug sangele, iau sporul gospodariei, mana vacii, distrug casnicii, saracesc oamenii. Din fericire ei nu se pot manifesta in deplina libertate decat in nopatea Sf. Andrei, denumita si nopatea strigoilor, in noaptea de Santoader si in nopatea de Sangeorge. Strigoii morti mai au o noapte speciala, de Sf. Vasile cand parasesc in grupuri mormintele si pornesc la atac. Pentru a se proteja, locuitorii plasau simboluri puternice pe pragul usii si in casa, mancau usturoi, aduceau plante si mirodenii, faceau rugaciuni, iar vraciul satului se afla in comuniune cu ingerii cerului si ai pamantului conjurand fortele malefice sa se retraga de unde au venit. Daca cineva nu-si desavarsea protectia magica se trezea fata in fata cu moroiul care ii manca inima, ii sugea sangele si il transforma apoi si pe el in strigoi mort. In anumite zone ale globului, cu precadere in Africa si America de sud exista mitul vampirilor. La noi, mai ales in Transilvania strigoii morti sunt identificati cu vampirii. Acestia sunt incapabili sa se desprinda de patimile pamantesti si neavand deschisa poarta catre lumea de dincolo, bantuie insetati de sange (ca lichid vital). Pentru a se asigura ca mortul, dupa ingropaciune nu va deveni vampir, in unele zone se plaseaza in cosciug cruciulite de argint, i se pun raposatului in nas boabe de tamaie, catei de usturoi la gat, iar in Oltenia la trei si la sapte ani, cadavrele erau exhumate si daca nu putrezisera l-i se introducea o tepusa in inima. De mult, exista chiar un obicei si mai inspaimantator, cand mortul era despicat, i se scotea inima (animatorul existential) care era arsa pe carbuni. Vampirul nu se poate indeparta prea mult de mormantul sau caci nu suporta lumina, iar prinderea zorilor ii este fatala. Daca cineva suspecteaza prezenta vre-unui vampir in zona se apeleaza la tineri virgini, care incaleca pe un cal de-o singura culoare si trec ziua peste morminte. Acolo unde animalul refuza sa treaca se dezgropa defunctul caruia i se infige in inima sau in buric o tepusa din lemn de trandafir salbatic, frasin, sau un fier inrosit .Remediul cel mai bun impotriva strigoilor, moroilor sau vampirilor este usturoiul cu care se unge gaura cheii, tocurile ferestrelor si ale usilor. O categorie aparte de moroi provin din pruncii morti nebotezati, ucisi si ingropati de vii. Iata o descriere culeasa de Maria Ionita in „Cartea Valvelor-Legendele din Apuseni”: „Iese sufletul copilului din mormant, in chip de sul de foc, ca de doi pasi de lung, si incepe a cutreiera lumea spre nenorocirea oamenilor, zburand prin aer si umbland pe pamant si de atinge pe cineva, pe loc il sageata si-l omoara. Isi chinuiesc mai ales, mamele in somn. Se aseaza pe pieptul lor si le inabusa rasuflarea provocandu-le cosmaruri in care ii viseaza pe ei.” Chinul dura pana la primul cantat al cocosilor.Ritualurile si ceremonialele legate de razboiul nevazut sunt practicate si astazi, ce-i drept izolat, in zonele rurale unde mai traiesc batranii care au mostenit prin traditie orala aceasta mitologie fascinanta si ca sa-i aducem un omagiu lui Ioan Petru Culianu, voi incheia acest articol cu un citat din „Calatorii in lumea de dincolo”: Este putin probabil ca ne vom intoarce vreo-data la certitudinile trecutului, care puteau fi linistitoare, dar erau de regula si rudimentare. Mintile noastre vor continua sa multiplice alte lumi fara limite, explorandu-si astfel propriile posibilitati nelimitate”.

Semnificatia culorilor in terapiile complementare si alternative

Mistica, magia, puterea culorilor erau cunoascute foarte bine in practicile teurgice din orientul indepartat. Hindusii, mai apoi taoistii si buddhistii au alocat spatii extinse in tratatele lor de vindecare. Poate cele mai cunoscute directii de abordare ale semnificatiei si corespondentelor culorilor cu diferite meridiane energetice, organe si chiar cu stari psihice si mentale se regasesc in tratale Raja Yoga (Uniunea Regala) si in perceptele Imparatului Galben. Voi incerca, sa sintetizez, intr-o forma cat mai accesibila principalele caracteristici, valente si potente ale cromoterapiei asa cum se regaseste ea in vechile manuale orientale. Sper ca forma schematica sa faca posibila o intelegere si memorare cat mai patrunzatoare.

Atat indienii cat si chinezii atribuie principalele culori primare celor sapte vortexuri energetice(chakre) prin care circula “forta cerului”- yang si “ forta pamantului”- yin.

Corespondenta dintre zonele corpului si culori:

• Galben: pancreas, splina, vezica biliara.

• Portocaliu: sistemul reproducator.

• Rosu: sistemul circulator, rinichi, orgme sexuale.

• Verde: sistemul respirator, inima.

• Albastru: git, tiroida

• Violet: creier, sistemul nervos.

Evident, exista o stransa legatura intre cromoterapie si studierea aurei energetice. Sa parcurgem putin cateva metodele stiintifice de masurare a acestui camp informational:Timp de mai mult de un secol, multi cercetatori au incercat sa afle cum functioneaza energia in interiorul organismului uman si, de asemenea, sa o masoare sau chiar sa o vizualizeze. Inca din 1897 DR. BARADUC a incercat sa prinda "aura" pe placi fotografice. Apoi, R. Steiner, filozoful spiritualist care ne-a lasat medicina antropozofica, a dezvoltat o tehnica de cristalizare senzitiva care, prin analiza sangelui in urma cristalizarii intr-o solutie de clorura de fier, a permis indirect aprecierea starii functionale a organismului de la care s-a obtinut esantionul de sange. In 1947 au urmat sotii KIRLIAN dupa numele carora a fost denumita o metoda care a aratat ca mediul biologic asupra caruia se aplica un curent de foarte inalta tensiune si intensitate scazuta nu permite acestui curent sa treaca uniform. In 1974 DR. MANDEL, in clinicile sale din Germania, a studiat mai mult de douazeci de mii de cazuri de boli legand diagnosticul conventional de fotografii KIRLIAN; lui ii datoram prima scara de citire in acest scop.De atunci, foarte multi oameni de stiinta au incercat sa explice fenomenul electromagnetic al organismului viu. Dintre acestia, pentru a numi doar cativa, fac parte Y. ROCARD, T. MOSS, L-C VINCENT, E. GUILLE etc. In zilele noastre, energia isi gaseste explicatia in medicina Vestica prin intermediul neurofiziologiei. Energia este, de fapt, un curent electric care circula prin organism. Acest curent este produs de schimburile celulare (pompa de Na+ si K+), care determina o diferenta in potentialul de membrana de ordinul a 60 mV. Lucrarile lui Popp au aratat existenta razelor laser la nivelul ADN in fiecare celula a organismului. Datorita incarcaturii electrice si radierii laser a ADN-ului sau, celula este atat receptor cat si emitator de unde electromagnetice, iar limbajul intercelular sub forma de unde electrice permite organismului sa se mentina intr-un echilibru si, astfel, intr-o stare buna de sanatate. "Dirijorul" acestui limbaj intercelular este creierul. Acesta actioneaza printr-un cod electromagnetic si prin eliberare de substante chimice (hormoni si neuromediatori). Ei bine, cu mii de ani in urma medicina orientala se raporta la culorile din aura dandu-le diferite calitati si interpretari. Rosul este culoarea focului si a fortei vitale primare. Este energia datatoare de viata. Este fierbinte. Poate indica pasiune, o minte si o vointa puternice. Este o culoare puternica, nuantele ei pot indica furie, iubire pasionala, ura. Este culoare care influenteaza sistemul circulator, pe cel reproducator si trezirea capacitatilor si talentelor latente. Prea mult rosu sau o nuanta tulbure reflecta stimulare, inflamare sau dezechilibru. Poate reflecta nervozitate, temperament aprins, agresivitate, impulsivitate sau excitare. Culoare foarte calda, stimulator general, excita, irita, provoaca, incita la actiune, creaza senzatia de apropiere în spatiu, aprindere, însufletire, activare, mobilizare, faciliteaza asociatiile mintale de idei. Portocaliul este culoarea caldurii, creativitatii si emotiilor. Indica bucurie, curaj si un caracter sociabil. Este o culoare care poate reflecta deschiderea catre dimensiunile subtile ale manifestarii. În functie de nuanta, poate indica dezechilibru emotional, agitatie, mânie sau ostentatie. Poate exprima de asemenea îngrijorare si vanitate. Este un bun stimulator emotiv si creaza senzatie de apropiere puternica; este mai activ decât galbenul; în cantitati si pe suprafete mari pare dulceag si iritant.Galbenul este una dintre culorile care se pot observa cu usurinta în aura. Galben pal în jurul conturului parului indica optimism. Galbenul este culoarea activitatii mentale si a luminii solare. Arata deschidere catre a învata, iluminare, întelepciune si inteligenta. Nuantele pastelate reflecta deseori entuziasmul, forta ideilor si dezvoltarea spirituala (în special când este aproape alb). Nuantele mai închise sau tulburi pot reflecta gândire si analiza excesive. Poate reflecta criticism exagerat, dogmatism si sentimentul de nerecunostinta din partea celorlalti. Culoare calda si dimanica; culoarea cea mai vesela; caldura, intimitate; satisfactie, admiratie, inviorare; stimuleaza vederea; calmant al psihonevrozelor; senzatie de apropiere în spatiu; stimuleaza si întretine starea de vigilenta; sporeste capacitatea de mobilizare si concentrare a atentiei, predispune la comunicativitate. Privita mult timp culoarea galbena da senzatia de oboseala; dar în tonuri palide este suportabila.Verdele este culoarea sensibilitatii si compasiunii. Reflecta cresterea, simpatia si calmul. Poate indica o persoana de încredere, deschisa la minte si pe care te poti baza. Verdele stralucitor cu nuante de albastru în aura cuiva arata puteri tamaduitoare. Este o culoare a bunastarii, fortei si prieteniei. Nuantele închise sau tulburi de verde pot reflecta nesiguranta sau zgârcenie. Verdele tulbure reflecta deseori gelozia si un caracter posesiv. Mai pot arata de asemenea îndoiala si neîncredere. Genereaza liniste, buna dispozitie, relaxare, meditatie, echilibru, contemplare, abundenta de asociatii mintale de idei; este o culoare rece, placuta, odihnitoare, linistitoare si calmanta; impresie de prospetime; faciliteaza deconectarea nervoasa; senzatie de departare de spatiu.Dupa galben, albastrul este cea de-a doua culoare care poate fi vazuta cu usurinta în aura. Este culoarea calmului si a linistii. Reflecta devotament, adevar si seriozitate. Nuantele deschise de albastru reflecta o imaginatie activa si o buna intuitie. Nuantele închise pot indica sentimentul de singuratate. Albastrul intens indica cinste si discernamânt. Poate indica, de asemenea, o persoana care si-a gasit sau este aproape de a-si gasi vocatia. Nuantele tulburi de albastru pot reflecta blocarea perceptiilor, melancolie, graba si îngrijorare, dominare, teama, uitare si hipersensibilitate. Este o culoare foarte rece, odihnitoare si linistitoare, îndeamna la calm si reverie, predispozitie la concentrare si liniste interioara; în exces conduce la depresie; seriozitate, tendinta spre evocare, spatialitate, îngaduinta, pace, dor, nostalgie; favorizeaza dezvoltarea proceselor de inhibitie si de încetinire a ritmului activitatii; senzatie de departare în spatiu, distanta, infinit si meditatie.Violetul este culoarea transformarilor, a îmbinarii inimii cu mintea, a fizicului cu spiritualul. Reflecta independenta, intuitie si în acelasi timp o activitate dinamica si semnificativa a viselor. Arata o persoana în cautare. Nuantele purpurii indica abilitatea de a actiona cu judecata si simt practic. Nuantele pale si clare de violet pot reflecta umilinta si spiritualitate. Cele purpurii-rosiatice pot indica o mare pasiune sau putere a vointei, si, de asemenea, nevoia pentru mai mult efort individual. Nuantele închise si tulburi arata nevoia de a se depasi o anumita situatie. Pot reflecta, de asemenea, o imaginatie erotica intensa sau tendinta de a fi extrem de rabdator, nevoia de simpatie si sentimentul de a fi neînteles. Este o culoare rece, nelinistitoare si descurajatoare; stimuleaza; efect contradictoriu; în acelasi timp atractie si îndepartare, optimism si nostalgie; senzatie de apropiere foarte mare în spatiu; culoare ce da senzatie de gravitate.Negrul este culoarea cea mai discutabila a spectrului auric. Este o culoare care, atunci când apare în aura, poate reflecta o stare de auto aparare sau faptul ca persoana are secrete. Indica, de asemenea, iminenta unei noi întelegeri asupra responsabilitatilor si datoriilor personale. Negrul poate indica dezechilibru si probleme fizice, daca apare în jurul corpului fizic. Localizat la marginea exterioara a aurei, negrul indica existenta unei gauri, care apare la cei dependenti de alcool sau tutun. Genereaza retinere, neliniste, depresie, interiorizare, înduiosare; împresie de adâncime, plinatate si greutate.Albul este deseori vizibil în aura, ca o umbra diafana, ca un substrat pentru celelalte culori. Albul contine în el toate culorile, si când apare cu forta în aura, aceasta se petrece în corelatie cu alte culori. Acesta este criteriul dupa care ne dam seama daca este vorba de o perceptie reala sau doar de o slaba perceptie a aurei. Atunci când albul este o culoare de sine statatoare în aura, reflecta spiritualitate, adevar si puritate. Arata faptul ca energia persoanei respective se purifica. De multe ori reflecta si o extraordinara creativitate. Genereaza expansivitate, usurinta, suavitate, robustete, puritate, raceala; este obositor prin stralucirea ce o prezinta datorita capacitatii de reflexie totala a luminii.Gri este o culoare a initierii, a trezirii unor capacitati înnascute. Nuantele de argintiu reflecta o trezire a energiilor feminine, care stau la baza iluminarii, intuitiei si imaginatiei creatoare. Nuantele de gri închis arata dezechilibru fizic, egoism sau necesitatea de a nu lasa ceva neterminat. Devine valoros mai ales în prezenta celorlalte culori ale caror efecte le atenueaza.Iata asadar, cat de importante sunt culorile in viata noastra de zi cu zi, acordandu-le mai multa atentie si preocupare, vom constata ca putem sa ne imbunatatim mediul ambiant, dar si „trairea interioara” .

(Medic 4 All)

Artele negre si capacitatile lor terapeutice

Utimile decoperiri antropologice ajutate de acuratetea datarilor cu C14, plaseaza cel mai vechi schelet humanoid pe continentul negru, cu o varsta aproximativa de 250 mii de ani, adaugand aici, toate studiile istorice clasice si avangardiste ale diferitelor societati academice, precum Societatea Regala din Anglia, Universitatea de stiinte istorice din Amsterdam si grupurile de studii antropologice, istorice si religioase ale universitatilor Harvard, Cambridge si Lyon, putem afirma cat se poate de serios ca leaganul civilizatiei umane se afla in Africa iar cel mai vechi sistem religios, dar si terapeutic este Voodoo.Vom aborda, cat se poate de sintetic, o directie considerata timp de secole tabu in peisajul european, si anume tehnicile de vindecare ale practicantilor artelor negre. Pe scurt, voodoo poate fi definit ca o cale de comunicare cu spiritele din lumile nevazute. Incepand din Benin, dar dezvoltandu-se consistent in toata Africa, aceasta arta ancenstrala patrunde in Europa, dar si in Americile Centrale si de Sud odata cu negotul de sclavi. Dezradacinati, prigoniti si vanati cu cruzime, multi detinatori ai initierii in voodoo au imaginat raul fundamental ca purtand chipul omului alb, si de aceea a fost foarte greu, daca nu, chiar imposibil, un studiu temeinic al doctrinelor voodoo. O lucrare extrem de interesanta, ii partine lui Jose Revenga „Lumi Oculte” care descrie o serie de ritualuri magice si teurgice apartinand diverselor triburi africane, dar si ale unor practicanti din Cuba, Republica Dominicana, Haiti si Brazilia, tari care au beneficiat de exploatarea negrilor. Ca mai toate artele animiste, ca shamanismul sau magia solomonara, ceremoniala, wicca sau chiar doctrinele Inaltei Magii, si voodoo porneste de la acceptarea adevarului universal ca cele vazute si nevazute se intrepatrund permanent, fiind guvernate de legile actiunii si ale reactiunii si ca originea raului, fie el vazut ca o boala, sau ca o moarte violenta si chinuitoare se afla in actiunile unor spirite intunecate. Pentru practicantii voodoo, nu exista dihotomia dintre Dumnezeu si Diavol, pentru ca vrajitorii acestei arte nu pot concepe un geniu al raului care i se opune Marelui Creator. Neacceptand raul absolut, ei pun pe seama spiritelor rauvoitoare toate neajunsurile fiintelor incarnate. Voodoo lucreaza, asadar, cu spirite pe care le grupeaza in cooperante si agresive. Atacurile care genereaza boli si chiar moarte sunt informatii energetice directionate prin vointa vrajitorului care apeleaza la inteligente din lumea nevazuta. In functie de „gaurile” pe care victima le are deschise in structurile sale mentale, sufletesti si trupesti, informatia malefica patrunde intunecand zona aleasa aducand suferinta. Voodoo ca si celelalte arte magice considera ca omul initial este centrat iar mentalul, sufletul si trupul au primit de la Marele Creator guvernatori meniti sa-l ajute pe subiect sa-si redobandeasca „starea de spirit pur”. Astfel, un om care este intelept, iubitor si temperat nu isi creeaza brese in structurile sale interne. Cum, insa foarte putini dintre noi ne putem lauda cu aceasta stare „centrata”, inseamna ca ori ce abatere de la lege perimte formarea de „gauri” prin care patrunde energia informata a celui care vrea sa produca raul. Un exemplu simplu: Daca o ruda frustrata vine la un vrajitor voodoo, rugandu-l sa-l pedepseasaca pe unchiul zgarcit care i-a sechestrat averea si isi bate joc de ea, umilind-o si punand-o la munci infernale, atunci pentru practicant lucrurile devin clare. Unchiul si-a creat „gaurile” in zona sufletului inraindu-se si comportandu-se abuziv. El va trimite energia informata negativ spre zona inimii subiectului, iar acesta in scurt timp se va inbolnavii. Vindecarea, in acest caz se poate petrece astfel. Unchiul ingrijorat de starea sa, va apela la un alt vrajitor voodoo, dar care lucreaza cu spirite binevoitoare. Acesta va scoate „raul” din inima pacientului si-l va trimite intr-un animal de sacrificiu, de regula o capra sau un cocos. Animalul va fi decapitat si chiar inainte de a-si da ultima rasuflare, va primi raul printr-un ritual secret de invocare. Miraculos, dar dupa acest ritual, pacientul isi va fi revenit complet. De aceea in spatiile culturale ale Africii dar si in grupurile negrilor aflati oriunde, practicantii voodoo sunt priviti cu respect si cu teama. Aceasta stare de fapt, a produs si nenumarate abuzuri ale unor vrajitori, culminand cu transformarea cadavrelor in zombi. Realitatea acestui fapt este confirmata de nenumarati exploratori ai fenomenului care ajung la o explicatie comuna. Vrajitorul detine un praf special obtinut din veninul pestelui balon, faina de oase de mort, si amestec de otravuri din plante. Odata suflat in narile victimei, praful actioneaza direct la nivel cerebral distrugand lobii temporali si paralizand toate conexiunile cortexului cu diferitele aparate ale organismului. In scurt timp s e instaureaza moartea clinica, iar bolnavul, va fi ingropat. In aceasta stare, subiectul poate rezista doar cu oxigenul din sicriu timp de maxim patru zile. Apoi, vrajitorul il va dezgropa si il va readuce la viata cu ajutorul unor amestecuri din plante. Insa creierul este prejudiciat intr-o proportie de peste 90 la suta. Trezit din mort, zombi nu va avea decat capacitatea sa asculte si sa execute ordinile vrajitorului. Aceasta stare de fapt nu poate fi contracarata decat daca subiectul va ingurgita sare grunjoasa.Atunci el va muri definitiv, si iata ca aici putem sa ne jucam cu acest paradox in termeni!Asadar, vindecarile din voodoo se fac prin sacrificarea altor forme de viata, de regula animale domestice, usor de gasit. In concluzie putem spune ca acesta arta se practica in stare de transa, printr-un dans ritual sau act sexual, prin sacrificarea unui animal, cu ajutorul unor desene simbolice si mai ales printr-o papusa care reprezinta subiectul vizat aflat la distanta fata de vrajitor.Se folosesc si pietre semipretioase, cristale sau metale nobile ca agatele, coralul, chihlimbarul, argintul, etc. Sunt vrajitori care lucreaza doar cu spirite intunecate pentru a produce raul dorit si altii care apeleaza la spirite binevoitoare pentru a readuce starea de sanatate. Natura interioara a unui vrajitor voodoo este tradata de ochii acestuia. Din experientele lor, exegeti ai fenomenului ca Revenga, Stevenson sau Pierre Horace au ajuns la concluzia ca practicantii malefici sunt aroganti, dispretuitori, orgoliosi si poarta semne vizibile ale actiunilor lor (fete cicatrizata, oase strambe), degaja o energie teribila si infricosatoare, iar cei benefici au o privire calda, sunt blanzi si intelepti, si de regula nu pretind recompense pentru actiunile lor. In speranta ca ati gasit lucruri interesante in acest articol, va urez sa ramaneti „centrati”, sa nu lasati loc „gaurilor” in structurile dvs mentale, sufletesti trupesti si sa zambiti asa cum arata si o cugetare voodoo descoperita in secolul XX, intr-un sat din Haiti de catre Raoul Stevenson: „ Raul are un singur dusman de temut, din fata caruia fuge ca o pisica speriata: dragostea, iar arma ei cea mai puternica este fericirea. Acolo unde straluceste bucuria mintii, a sufltului si a trupului nu mai exista loc pentru intuneric!”

(Medic 4 All)

Misterele medicinii samanice

Dupa ce boli misterioase i-au dezintegrat pe regii Isabela Catolica si Carol Quintul, Spania s-a hotarat sa-si trimita exploratorii in lumea larga pentru a gasi leacuri si remedii necunoscute in Europa medievala.Astfel Filip al II-lea l-a trimis pe Francisco Hernandez sa cerceteze si sa aduca pe continent farmacopeea indigena din America Latina. Calatoria avea sa fie plina de peripetii si primejdii, iar singura sansa pentru explorator sa afle tainele plantelor noi a fost sa le testeze pe pielea lui. Necunoscand dozajul, Harnandez s-a aflat in pericol de moarte, nu odata! Insa rezultatele muncii si studiului sau aveau sa rodeasca si aduca Europei un medicament miraculos impotriva celei mai devastatoare boli ale vremii: paludismul. Acesta se numeste chinina si era un leac des utilizat de samanii si vracii aborigeni, inca de la inceputul vremurilor. Ce nu a putut aduce pe continent, Hernandez au fost plantele sacre, halucinogene, intrucat, doar initiatii locurilor stiau dozajul perfect, ori ce abuz soldandu-se cu moarte, adeseori foarte chinuitoare a temerarului profan. Insa ecoul existentei unor plante miraculoase, care au capacitatea de a deschide portaluri catre alte lumi, de a face posibila comunicarea intre vii si morti s-a facut auzit pana in esenta artei baroce, nu putine fiind desenele care ilustrau o ayahuasca, o peyota sau un mezcal. Cele mai fidele reproduceri se gasesc in tablourile lui Boch. Ceea ce, mai tarziu s-au numit droguri in lumea civilizata, aveau cu totul alta intrebuintare pentru samanii Americii Latine. Ei legau cunoasterea absoluta de ajutorul acestor palnte care mutau puterea spiritului pe frecventa lumilor nevazute. O alta dovada ca aceste substante erau folosite in scop sacru, chiar religios o regasim in „Don Quijote”, unde Cervantes il descrie pe Clavileno, in clipa in care aiuritul cavaler trebuie sa plece in aventura calare pe un cal de lemn, alaturi de dolofanul Sancho Panza, caruia ii spune: „...in felul acesta vom fi dimineata la Paris si seara la Potosi”. Asadar, aceasta capacitate de teleportare intre mai multe lumi, fie ele mentale sau fizice era cunoscuta in Europa, datorita scrierilor diversilor exploratori care se intorceau din sudul si centrul Americilor.Ei au descoperit acolo o farmacopee naturala, superioara celei clasice, iar populatiile triburilor din Amazon sau din munti cunoasteau elemente profunde de astronomie, matematica sau teurgie. De exemplu, samanii locului cunosteau cifra zero, iar in ritualurile religioase foloseau cele mai puternice substante halucionogene care „ le deschideau ochii mintii si le permiteau sa calatoreasca in timp, in spatiu sau in alte dimensiuni de unde isi extrageau toate cele de folosinta pentru vindecare si intelegere a adevarului nerostit de Dumnezeu dar aratat in fiecare moment de semnele naturii: lumea cerului si a pamantului sunt guvernate de aceleasi legi!” ( Miguel de la Quadra Salcedo).Sa vorbim putin despre ayahuasca, care se traduce prin „funia mortului”, ceea ce defineste capacitatile acestei plante. Pentru samanii de pe intreg pamantul, ayahuasca le poate inlesni contactul cu lumea celor fara trup fizic. Astfel ei afla chestiuni din universul invizibil, iau legatura cu strabunii, cu spiritele plantelor, cu guvernatorii speciilor de animale sau cu geniile elemntelor primordiale: gnomi, elfi, salamndre sau ondine, cum le numesc samanii spatiilor anglosaxone, cunoscuti si sub denumire de wiccani. In peisajul Americii Latine sunt intalniti trei categorii de operatori magici: vracii, cei care lucreaza doar cu partea Binelui, vrajitorii, care se descurcau lucrand cu informatiile nevazute si ale Binelui si ale Raului si samanii care stapaneau fortele oculte. Subieactul legat de ayahuasca a generat polemici contondente in reviste, pe internet sau prin documentare de televiziune. Realitatea este ca nici azi, un profan nu poate stii mai nimic depre istoria ei, si tocmai de accea o gramada de impostori elucubreaza bazaconii si pacalesc naivii, in cel mai bun caz, dar s-au intamplat si cazuri letale de intoxicare. Un ghid fascinant despre tainele samanismului este cartea lui Juan Jose Revenga: „Lumi oculte”. Autorul calatoreste in inima Amazonului cunoscand diversi samani autentici, dar si escroci, asista la taierea lianei si la ingurgiatrea ei, povestind apoi experientele cognitive prin care a trecut. O alta lucrare exceptionala este cartea lui Ioan Petru Culianu: „Calatorii in lumea de dincolo", o adevarata istorie oculta a samanismului de la stepele inghetate ale Siberiei pana la nispipurile arzatoare ale Nigeriei. In esenta medicina samanica se bazeaza pe extinderea constiintei prin alterarea ei cu substante halucinogene. Insasi ayauasca este o entitate vie, iar spiritul ei patrunde pentru totdeauna in trupul celui care o foloseste. Samanul plonjeaza in inconstient fiind calauzit de spirite binevoitoare, chemate de ritmul sacru al tobelor, si calatoreste acolo unde este nevoie pentru a primi raspunsurile si retetele folositoare. In aceasta transa, el intalneste realitatile lumiilor invizibile. Interesanta este metoda prin care samanii nostrii, solomonari, vraci sau vrajitori ai comunitatilor rurale reusesc sa aduca vindecare pe o cale asemanatoare, insa in locul ayahuascai se afla de aceasta data, canepa. Preparata sub forma unui lapte gros si amarui, canepa isi lasa thc-ul in licoarea grasa, iar aceasta comuta frecventa cerebrala beta pe alfa, adica constientul este estompat de subconstient, de unde terapeutul isi extrage informatia necesara, accesand cronica naturii.

(Medic 4 All)

Metode stravechi de vindecare- Cristaloterapia

Din cele mai vechi timpuri, marile minti ale umanitatii au stiut ca suntem parte dintr-o mare opera integralista, ca intre marele Univers si micro-cosmos (corpul nostru) exista un raport direct si ambidirectional, atat de frumos ilustrat de Hermes Trismegistos in “Tabla de Smarald”: „Ce e deasupra e la fel cu ce e dedesubt, iar e e dedesupt e la fel cu ce e deasupra, pentru a implini miracolul unui singur lucru.”, dar si de Mantuitorul nostru Iisus Hristos in Tatal nostru: ...”Sfinteasca-se Numele Tau, vie Imparatia Ta, faca-se Voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant!” Pentru terapeutii spiritualisti, dar si pentru practicantii medicinei energetice se manifesta o axioma divina: „Tot ceea ce ne inconjoara este viu, suntem cu totii expresiile luminii primordiale exprimate prin frecvente diferite, aflati intr-un ocean nesfarsit de exprimari ale Verbului in Dinamica”. In acest articol voi puncta foarte schematic o disciplina a medicinii holistice: cristaloterapia!In primul rand, trebuie spus ca toate regnurile de la mineral, trecand prin vegetal si animal au in structura lor informatia initiala care le situeza in parametrii armoniei universale. Cristalele, mai ales quarturile, detin capacitatea de a inmagazina, asemeni unor harduri cu memorie super-extinsa, informatii energetice, ele putand fi programate de catre maestrii in domeniu cu adevarate softuri de vindecare. Nu putem face aici un curs de cristalo-terapie, caci un demers atat de serios presupune un context pe masura, cu diferite cristale si cu procedee de initiere atent studiate, insa voi incerca sa prezint, pur teoretic cateva virtuti si puteri ale diferitelor pietre pretioase sau semi-pretioase. Majoritatea specialistilor sunt de parere ca pietrele pretioase trebuie primite în dar sau gasite de noi însine. Imediat ce ati intrat în posesia unei astfel de piatra, trebuie s-o curatati lasând-o sa stea 30-70 de ore într-un vas cu apa de mare sau apa în care s-a pus sare de mare. Mai târziu trebuie curatata o data la câteva saptamâni. Piatra trebuie expusa la soare , pietrele 'opal’ trebuiesc expuse la lumina lunii în noptile cu clar de luna. Prin acest mod ele îsi reîmprospateaza puterea necontenit. Piatra trebuie tinuta mai tot timpul asupra noastra.

Ametistul : acest cristal de culoare violet are puteri tamaduitoare minunate. Ea creeaza legatura cu intuitia si cu puterea de autovindecare. Este eficienta mai cu seama împotriva insomniei, nelinistii interne si fricii.

Acvamarinul :cristal de apa ne poate ajuta împotriva raului de mare si a tulburarilor de mictiune , dar se pare ca purifica si apa. Înlatura proasta dispozitie si promoveaza gândirea libera.

Coralul : ajuta la digestie, alina durerile de cap, vindeca afectiunile cavitatii bucale, promoveaza constiinta de sine si asigura echilibrul sentimental.

Cunzita : aceasta piatra a fost descoperita abia în anul 1902. Culoarea roz saturat ajuta mai ales în suferintele femeilor, cauzate de neacceptarea feminitatii, dar este de folos si acelor femei care n-o scot la capat cu toate aspectele sexualitatii. Piatra calmeaza , vindeca si ne sporeste încrederea în noi însine.

Cuartul : forme transparente, ca de pilda cristalul de stânca, stimuleaza calitatile barbatesti, în vreme ce speciile laptoase, opace, poseda puteri femeiesti. Daca nu va puteti împaca cu nedreptatile vietii, alegeti pietrele transparente. Daca aveti nevoie de liniste si întelegere, alegeti-le pe cele opace. Cuartul trandafiriu este blând si ajuta la domolirea emotilor puternice, de exemplu dupa o ruptura survenita între doua persoane.

Diamantul : este piatra pretioasa cu puteri deosebite. Ea ne poate ajuta sa ne gasim directia în viata si ne întareste curajul.

Hematita : dupa cum arata si numele, piatra aceasta are o actiune benefica în cazul bolilor sângelui, cum ar fi dereglarile menstruale sau emoragiile nazale. Ea ajuta la primenirea sângelui si ne învata, sa fim mai siguri pe noi si mai calmi atunci când dam de greutati.

Granatul : are o actiune benefica în sfera problemelor sexuale. El poate schimba si excitabilitatea exagerata, dar si lipsa interesului sexual. Confera siguranta de sine si reglementeaza tensiunea arteriala.

Lapislazuli : în antichitate era considerata 'piatra regeasca’ culoarea sa albastra aurie era cuplata cu talentul vizionar, el creând legatura dintre lumea noastra si lumea umbrelor. Preoti îsi fardau pleoapele cu lapislazuli pisat si îl purtau sub forma de podoabe. Aceasta piatra le este de folos tuturor celor care asteapta o usurare sau celor introdusi într-o religie.

Opalul : S-au spus multe lucruri rele despre aceasta piatra , uni cred ca aduce ghinion. Cu opalul trebuie umblat cu mare atentie, pentru ca se cojeste usor. Este o piatra de apa si-ar trebui înmuiat cât mai des în apa rece si expus la lumina lunii. Opalele reîmprospateaza energiile spirituale si fizice.

Perlele : perla triumfa asupra ostilitatii, a urmarilor rele si este remediul pentru speranta si forta interioara. Atunci când îsi pierde luciul, fortele acestea interne sunt si ele iremediabil pierdute.

Safirul : 'piatra controlului’ este eficienta împotriva tentatilor marunte si poarta gândurile spre sfere mai înalte. Safirul stelar are o semnificatie deosebita, pentru ca el îi dirijeaza pe calea cea buna pe oameni ale caror nazuinte ar putea fi puse în slujba întregii lumi.

Smaraldul : piatra iubirii adevarate poate clarifica relatia de cuplu – în sensul dorit sau nedorit. Ea confera forta spirituala, vindeca congestiile, creeaza liniste interioara si echilibru.

Peruzeaua : În antichitate simboliza cerul. Are o actiune benefica deosebita asupra plamânilor si gâtului. Deoarece contine cupru, puterile sale vindecatoare sunt neobisnuite. Le este de mare folos persoanelor timide atunci când ies în lume, precum si celor cu slabiciune psihica si fizica.

Turmalinul : este o piatra care se opune oricarui tip de negativism. Este permeabil, atât în sens fizic, cât si psihic. Frumusetea sa este un sprijin la nastere si decese, la vârsta menopauzei si în alte stari de tranzitiie.

In incheiere va sfatuiesc, in masura in care sunteti interesati de domeniu, sa urmati cursuri de cristalo-terapie, pentru a va desavarsi cunostintele. Studiul si lucrul cu pietre pretioase, si semipretioase va pot aduce in foarte scurt timp o stare de gratie si o imbunatatire vizibila a predicatelor vietii!

(Medic 4 All)

Verbele raului

Motto: Daca am stii ce putere fantastica se ascunde intr-un singur cuvant, poate atunci am tacea trei ani, ca in scolile pitagoreice, inainte de a ne adresa semenilor nostri!

In minunata sa carte, „O istorie a raului”, Michel Faucheux gaseste patru tipologii distincte ale raului in lume: in numele Domnului, in numele Diavolului, in numele istoriei si in numele omului. Pornind de la intelesul tainic al Scripturii: „La inceput a fost Cuvantul, si Cuvantul era la Dumnezeu”, autorul intuieste si demonstreaza ca in esenta, raul este o pervertire, o virusare a cuvantului, si astfel neneorocirile incep sa se abata asupra creatiei umane. Daca Iisus Hristos este cuvantul Iubirii, cuvantul creator, eliberator, nascator, verbul diavolului este pur si simplu negarea scanteii divine in om. De la cuvantarile papei Urban al II-lea care au alimentat cruciadele pline de sange, la discursurile pline de zel ale papei Inocentiu al III-lea care au generat cea mai tenebroasa activitate umana-inchizitia, la cuvantarile furibunde ale lui Hitler, capabile sa puna in miscare odioasa masinarie a crimei in lagarele de concentrare, pana la indemnurile fundamentalistilor islamici care aduc teroarea prin fum, foc si daramaturi, omul a pus uneori cuvantul in slujba haosului si al pierzaniei. Sigur istoria se leagana, cand intr-o parte, cand in cealalta, individul gasind in el si capacitatea de a construi o viata si o lume, mai bune prin puterea aceluiasi cuvant. Sa nu uitam ca marile realizari ale umanitatii se sprijina pe ideile unui Platon, Hermes Trismegistos, Agrippa, Picke si, de ce nu pe dialogul nascator al unei Europe unite dintre Mitterand si Kohl. Imi propun in acest articol sa vorbesc, sau sa tac, dupa caz despre cuvantul care raneste iremediabil pe aproapele nostru. Aducem, desigur, din nestiinta in vocabularul uzual cuvinte atat de grele, incat urmele pe care le lasa in sufletele celor care le primesc, se termina, de cele mai multe ori, tragic. Cati copii nu s-au sinucis dupa ce unul dintre parinti l-a ocarat atat de tare, incat le-a anulat orice urma de demnitate, cate sotii nu si-au parasit partenerul de viata dupa ce au auzit orori de nedescris? Chiar si in traficul acesta infernal, cati soferi nu au ajuns in spital dupa o partida vascoasa de injuraturi. Sa nu uitam de experimentul doctorului Masaru Emoto, care a supus apa unor infleunte vibratorii ale cuvintelor. Astfel sub puterea lui: „te iubesc”, „esti frumoasa”, apa s-a cristalizat minunat, iar aflata sub potopul unor vorbe grele ca „ te urasc”, „proasto”, „esti un nimic”, a capatat o imagine neconturata, haotica. Daca mai adaugam aici si forta concreta a blestemului, putem avea o imagine destul de completa asupra importantei, semnificatiei si misticii cuvantului. Imi amintesc cu placere, definitia pe care gnosticii i-o dadeau creatorului: „Verbul Vietii!”. Prin analogie, atunci, diavolul nu poate fi decat verbul pieirii!. In intelepciune lui, taranul roman a gasit proverbul nimerit: „blestemul de muma e ca ghiara de ciuma, blestemul de tata, e ca stana de piatra”.

Asadar, am putut lesne observa, chiar in jurul nostru forta devastatoare a cuvantului care desparte, usuca, pustieste familii, neamuri, popoare dar si puterea binecuvantoare a cuvintelor: pace, dragoste, iertare, integrare, intelegere, toleranta...semnificatii care ne invata unitatea umanitatii sub acelasi cer, pe acelasi pamant. Suntem chemati, in fiecare generatie sa ne alegem cu grija vocabularul vietii. De noi, si de cuvintele noastre depinde daca traim in liniste sau in razboi. Si, daca am vorbit despre blestem, sa amintesc atunci despre descantecele, atat de frumoase si strans legate de puterile tamaduitoare ale satului romanesc. Iata un exemplu:

Eu voi întoarce ulcica asta

Şi ulcica întoarce vatra

Şi vatra întoarce soba

Şi soba întoarce grinzile cu horna,

Şi grinzile întorc podelele,

Leaţurile şi şindilele,

Şindilele întorc crângurile

Şi crângurile întorc pe Sfântu Spiridon

Şi pe Sânziene

Şi Maica Domnului

Să întoarcă inimile celor împricinaţi,

Unul asupra altuia,

Cu cugetele

Şi cu dragostea

Să se împăciuiască!

Ma gandesc, uneori cu sincera tristete, urmarind mesajele politicienilor, ca omul cand nu are nimic in cap si in inima dezgoleste cuvantul de ori ce mister, de ori ce lumina transformandu-l in gaunoasa limba de lemn! Si atunci cum sa nu apreciezi vorba de duh: “ daca taceai, filosof ramaneai”!

Si, ca nu cumva sa puteti spune si despre mine acestea, plictisindu-va prea mult cu mica mea cuvantare, am sa inchei cu un text, drag mie si care ii apartine lui Maurice Blanchot: “ Ei bine, acum intelegem acest cuvant rezervat altcuiva, inexprimabil, neasteptat, in acelasi timp neintrerupt, afirmand silentios ca acolo unde ori ce raport lipseste, subzista inca, incepe chiar relatia umana in preemineta ei suprema, este acel cuvant cu adevarat infinit, care, revenit in lume, toti cei ce indurasera acea experienat imposibila de a fi un pentru sine insusi, s-au simtit chemati sa ne reprezinte vorbind, pentru prima oara, fara sfarsit, fara oprire”

Pace voua!