Intre Eros si Thanatos

" Tocmai constientizarea mortii i-a facut pe oameni sa creeze artele si stiintele, filosofiile si religiile. Caci nimic nu te pune mai puternic pe ganduri decat gandul ce pare sa puna capat gandurilor"

Alan Watts

Primul gand de spre moarte apare in copilarie, pe la varsta de cinci ani, cand procesul de individualizare a eului se apropie de final. Fix in momentul separarii de ceilalti, atunci cand ne percepem pe deplin autonomia si persoana, incepem sa  reflectam la inevitabila distrugere personala. Cand ai certitudinea ca te-ai nascut, simultan apare si ideea ca vei pieri! Sunt unii oameni, care pe masura ce inainteaza in varsta se inteleptesc, inteleg moartea ca pe ceva mai radical decat pubertatea, dar tot ca pe o...trecere si altii care, apropiindu-se de batranete devin obsedati si inspaimantati de "eternitatea mortii". Asadar, putem afirma, fara nici o urma de cinism, ca moartea urmareste viata si o stimuleaza. Din punct de vedere biologic, moartea apare destul de tarziu in lantul evolutiei.Conform thanatologilor, moartea apare odata cu reproducerea sexuata. Sa inlaturam, falsul paradox si sa cautam un raspuns cu ajutorul istoriei si al biologiei. La inceputurile aparitiei vietii, nu mureau toate fiintele, ci doar cateva, unele entitati vii nu mor nici astazi. De fapt, toate organismele care se reproduc unicelular, hermafrodit, nu imbatransec si nici nu mor. De exemplu amibele, au o vechime neintrerupta de peste patru miliarde de ani. Fiind asexuata nu se poate inmulti si atunci "dupa ce se plictiseste",  se divide in doua amibe mai tinere. Un alt exemplu de nemuritor este parameciul care se multiplica prin conjugare. Doua organisme ajunse la o "varsta" se unesc, fac un schimb de material genetic si se separa in doua entitati "tinere". Sa pornim acum de la datele stiintifice care certifica aparitia vietii pe Terra cu 4 miliarde de ani in urma si sa retinem urmatoarele date:

• genele au aparut acum 3,9 miliarde de ani
• bacteriile, acum 3,8 miliarde de ani
• virusii au devenit activi cu 1,3 miliarde de ani in urma.

Asadar, putem trage o concluzie interesanta: moartea apare odata cu sexualitatea. Un tata si o mama, indiferent din regnul sau specia din care fac parte, se simt atrasi, se acupleaza, produc urmasi, carora le transmit informatia genetica,ca apoi, dupa indeplinirea tuturor functiilor reproductive sa moara, si atunci se poate pune firesc, intrebarea: De ce a introdus natura sexualitatea in ecuatia vietii, daca ea produce totodata si moartea? Din start, intrebarea poate fi gresita, daca prin natura nu-l intelegem pe Dumnezeu. Natura este expresia vizibila a gandului Creatorului Vietii si atunci putem intelege ca din polarizarea sexelor opuse au aparut celule masculine si feminine care au culminat in dimensiunea materiala cu spermatozoidul si ovulul. Iata ce scrie Charles Panati in Cartea sfarsiturilor: "Valorosul material ereditar sau mostenirea genetica era protejata intr-un corp perisabil sau soma, numit tata si mama, care dupa imperechere si dupa cresterea urmasilor, devenea inutil. Astfel s-a nascut sexul. Si astfel a aparut moartea." Asadar, moartea nu este altceva decat simpla indepartare a unei soma, care a devenit un cadavru, in timp ce mostenirea genetica se transmite de la o generatie la alta, prin reproducere, sau cu alte cuvinte, aparatinandu-i laureatului premiului Nobel pentru biologie dr. George Wald: "Moartea este eliminarea corpului, dupa ce si-a facut treaba!" La somoni relatia eros-thanatos este sincron. Actul reproductiv este si ultimul din viata. Pentru somon, sexulalitatea anunta moartea! Se intampla si altceva, straniu in arealul atat de diversificat al naturii. Cand se impreuneaza Mantis religiosa (insecta cunoscuta si cu denumirea de Calugarita) produce decesul unuia dintre parteneri. Femela isi roteste capul pe un gat foarte lung si incepe sa devoreze cu pofta masculul. Dupa ce-i ingurgiteaza capul, trece la gat si trunchi si totusi, bietul mascul continua copularea pana cand, femela ii da gata  si ultimul segment abdominal. Pentru masculul nostru, moarte se afla la cateva muscaturi. Fara a avea intentia de a gasi o concluzie trista sau depresiva, inchei cu un citat apartinandu-i lui Panati: "Orice organsim care se reproduce sexuat, lasa in urma un cadavru. Sexul si moartea sunt parteneri stranii!"

Dusmanul din oglinda si criza umanitatii

"Daca nu schimbam directia, vom sfarsi probabil exact acolo unde am inceput" (proverb chinez)

Scenariile evolutiei noastre planetare converg din ce in ce mai mult catre o inevitabila schimbare de paradigma. Nu trebuie sa fi vreun mare savant, sa intelegi ca modificarile climaterice pot schimba mari suprafete agricole in zone lipsite de conditii de viata. Dupa criza financiara, urmeaza, ca o consecinta aproape fireasca, criza alimentara. Daca adaugam aici si faptul ca majoritatea economiilor mondiale au devenit din ce in ce mai neproductive si mai ales ca ne confruntam cu o diminuare dramatica a apei potabile, ca in multe parti ale lumii, terorismul si violentele au devenit solutiile imediate de rezolvare a conflictelor, putem constata limpede, si fara vreo urma de indoiala ca traim intr-o insecuritate profunda. Fundamentalismul islamic capata contur in Orientul Mijlociu, extremismul cuprinde Europa, fanatismul religios impiedica comuniunea, diferentele dintre saracie si bogatie se accentueaza din ce in ce mai mult provocand, cat de curand reactii ostile. Ne aflam in fata unei rascruci: esec global urmat de extinctie sau revenire, vindecare, armonizare si reconstructie. Scenariul optimist este posibil prin constinetizarea conceptului "Unitate in diversitate". Astfel, oamenii de afaceri pot intelege ca banul este o energie care trebuie sa curga, stagnarea ei aduce boala si moarte.Bogatii lumii ar putea urma exemplul lui Bill Gates, verticalizandu-si interesele personale in unele colective. Mediile culturale, stirile globale, institutele de cercetare, sistemele de educatie ar trebui sa exploreze domenii si perspective noi, in care sa includa  descoperirile din domeniile stiintelor complexitatii, din fizica cuantica, din filosofie si religii. Platformele de comunicare, in loc sa promoveze decadenta si consumismul ar putea incepe, chiar de pe acum, pana nu este prea tarziu, sa construiasca o noua viziune despre natura, sine, Dumnezeu si mai ales despre interconectivitatea tuturor formelor de viata. Bisericile ar trebui sa revina la conceptul initial de Eclesia, care inseamna comuniune: "Unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, acolo voi fi si Eu cu ei!" Asa isi descrie Iisus templul! In momentul in care societatile vor intelege raportul cauza-efect, si ca tot universul se supune legilor rezonantei, atunci vor aborda un punct de vedere holistic si ecologic, prin care sa defineasca clar si pentru toata lumea necesitatea satisfacerii datoriei si a respectarii legii. Libertatea fara responsabilitate inseamna inevitabil haos, iar umanitatea pare ca spre asta se indreapta...Astazi ne jucam, ultima carte.Ne apropiem de sfarsitul timpurilor, si cum suntem cu totii suma experientelor noastre, inca mai avem o sansa de a intoarce roata in favoarea vietii, dezvoltarii si a echilibrului. In loc sa asistam la propria prabusire cauzata de conflicte, razboaie, lacomie, am putea promova o viziune pozitiva, am putea cere stapanitorilor acestei lumi sa redirectioneze fondurile financiare de la proiectele armate catre industria alimentara. Ce bine ar fi, daca politicienii planetei ar intelege maxima lui Einstein: "Problemele importante cu care ne confruntam, nu se pot rezolva la acelasi nivel de gandire folosit pentru crearea lor." Acum, orice observator atent poate constata ca noi incercam fix aceasta metoda. Luptam impotriva terorismului, a crimelor, a saraciei, a degradarii mediului, a bolilor, exact cu aceleasi metode care le-au produs initial. Nu poti raspunde raului cu rau, ca-l intaresti! Ne aflam in ceasul in care ar trebui sa vindecam cauzele si apoi efectele vor veni de la Sine! In loc sa fim cuprinsi de spaima supravietuirii, mai bine ne-am mobiliza inteligenta si vointa, viziunea si cunoasterea pentru a putea face schimbari fundamentale. Lumea a fost, este si va fi intotdeauna oglinda in care ne privim! De acolo ne pandeste singurul dusman care ne poate distruge!

Alchimie Hristica: De la Saul prigonitorul la Pavel apostolul neamurilor

Motto:

„Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică.. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc,. negreşit dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el.Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă. Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Da, suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă fie că suntem departe de casă.. Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”

Pavel:Corinteni (5:1-10)

Logosul cel Viu, Fiul Omului si al lui Dumnezeu, Hristos mantuitorul neamurilor se face cunoscut prin filiatia neintrerupta, apostolica, sau prin revelare directa. Apostolul Pavel este dovada transcedentala a unirii omului trecator cu Hristosul etern. „Nu eu vorbesc acum, Hristos vorbeste in mine” le spune Pavel multimilor surprinse de lumina, harul si pacea revarsata asupra lor din gura celui pe care il cunoscusera drept marele prigonitor al crestinilor. Asemenea talharului de pe cruce, care prin recunoasterea greselilor si smerenie, ajunge cu Hristos in Rai, Saul (cel mare) devine Paul (cel mic), demonstrand prin toata viata sa schimbata, ca-l slujeste pe Hristos.Nascut in Tarsul Ciliciei, din semintia lui Veniamin, neam de iudei, Saul a fost crescut si format in legea lui Moise, devenind ucenicul marelui rabin Gamaliel. In Ierusalimul acelor vremuri incoltiserea deja cuvintele vii ale Mantuitorului si ale apostolilor sai. Viata teologica si filosofica a cetatii era tulburata de certurile, mai mult sau mai putin dogmatice dintre farisei, saduchei si alti carturari ai legii evreiesti. Saul creste si se dezvolta intelectual urandu-i pe crestini, pe care ii considera niste eretici, apartinand unei secte al carui lider fusese rastignit, ca uzurpase puterea Cezarului si mai ales ca se proclamase pe sine Fiul lui Dumnezeu. Interesant este faptul ca Saul era ruda cu un crestin fervent si dedicat care va deveni dupa martiraj Sfantul Mucenic Stefan, dar atunci cand acesta a fost prins si batut cu pietre de catre evrei, acuzat ca strica Legea, nu numai ca nu a intervenit sa-l apere, ba chiar le-a pazit hainele ucigasilor incalziti de efortul depus. Pentru zelul cu care ii vana pe crestini, Saul este insarcinat sa-i prinda si sa-i combata pe toti cei care se inchinau „Omului-Dumnezeu si Dumnezeului-Om”. In scurt timp, ajunge sa fie cunoscut printre crestini ca fiind „Marele prigonitor”! Plecat pe drumul Damascului sa-i readuca la Legea lui Moise pe barbatii si femeile care formau in comuniune Biserica lui Hristos, in timpul imparatului raman Tiberiu, Saul traverseaza o uluitoare revelatie transformatoare, cazand secerat la pamant si auzind din interiorul intunecat al fiintei sale glasul Domnului: „Saule, Saule, pentru ce ma prigonesti?” Orbit si tulburat de dialogul interior pe care l-a purtat cu Iisus, Saul ajunge la Damasc. Acolo se afla si apostolul Anania, caruia i se aratase intr-o viziune mistica, Iisus poruncindu-i sa-l caute pe Saul, care locuia în casa unui om pe nume Iuda, sa-i lumineze ochii lui cei trupesti prin atingere, iar pe cei sufletesti prin Sfîntul Botez. Atunci Anania a raspuns: Doamne, am auzit de la multi despre barbatul acesta, cîte rautati a facut sfintilor Tai în Ierusalim, si chiar aici a venit cu putere sa lege pe toti cei ce cheama numele Tau! Iar Domnul a zis catre dînsul: “Mergi fara de frica, fiindca acesta Îmi este vas ales, ca sa poarte numele Meu înaintea neamurilor, împaratilor si fiilor lui Israil, pentru ca îi voi spune cîte i se cade lui sa patimeasca pentru numele Meu.” Asadar, din acel moment, Saul devine Paul, cunoscut in tot peisajul crestin drept Sfantul Apostol Pavel, propovatuitorul neamurilor si incepe o uriasa opera de raspandire a cuvantului mantuitor al lui Iisus Hristos! Prin focul purificator launtric, Pavel isi arde toata lucrarea intunecata care-l manase pe drumul pierzaniei si inarmat cu armele virtutii, ale dreptatii, ale adevarului si ale pacii porneste la raspandirea Logosului celui Viu! Dupa lungi ani de truda crestina, alaturi de Sfantul apostol Petru ajunge pentru a doua oara la Roma propovaduind viata curata, cinstita, moralitatea si virtutiile iertarii si ale binecuvantarii, aducand pace si lumina peste cei care ascultatndu-I, se vindecau. Pavel obisnuia sa spuna ca mantuirea inseamna intelegere! Tezele lor erau perfect opozabile obsinuintelor decadente ale puterii imperiale si nu a trecut multa vreme, pana cand Nero sa le ordone excecutia. Pe Petru l-a condamnat ca pe un strain la rastignire, iar pe Pavel, care era cetatean roman, la decapitare. Apostolul Pavel, devine primul scriitor crestin care si-a bazat intraga opera pe dialogul interior cu Hristos si la care descoperim imediat originalitatea unui mesaj, in confruntarile teologice dintre iudaism si elenism: un mesaj care, pe de o parte, repeta traditia anterioara, iar pe de alta parte, este insufletit de contributiile nemarginite ale gandului sau personal. Inaintea sa, de fapt, nu rezulta existenta efectiva a unei traditii mistice crestine, nici in grupul celor doisprezece apostoli si nici in cercul de cunoscuti ai Sf. Stefan.In istoria si cultura civilizatiei crestine, rând pe rând disciplina filosofică principală a fost metafizica, teoria cunoasterii, sociologia, psihologia, filosofia culturii, iar astăzi studiile teologice si filosofice se indreapta spre o cunoastere profunda a antropologiei. Sfântul Pavel ne ofera, studiindu-i conceptia sa antropologică, posibilitatea să-l privim pe om în asemanarea lui cu Creatorul: “Sa-l facem pe om dupa chipul si asemnarea noastra, parte barbateasca si parte femeiasca”. Antropologia, ca stiintă, are mai multe întelesuri. În sens larg, antropologia este doctrina despre om, dar termenul este folosit astăzi atât în teologie, cât si în stiintă. Antropologia teologică se ocupă de om asa cum este el prezentat în Sfânta Scriptură: crearea lui de către Dumnezeu, alcătuirea lui, natura si rolul sau in marele Plan Dumnezeiesc. Incontestabil că Sfântul Pavel are o antropologie, dacă aceasta este stiinta despre om în alcătuirea sa trupească si sufletească. Dar o antropologie concepută numai în acest sens nu acoperă si nu formează partea cea mai importantă a antropologiei pauline. Sfântul Pavel nu urmăreste în examinarea constitutiei trupesti si sufletesti a omului un scop pur descriptiv. Nu are intentia să ne învete ce gândeste el despre alcătuirea omului, ca să ne impună eventual această conceptie si nici nu doreste să ne instruiască în sensul stiintelor naturale. Datele de antropologie fiziologică paulină sunt un auxiliar. Omul în epistolele pauline este considerat întotdeauna în raport cu Dumnezeu.Dintre lucrarile de specialitate dedicate antropologiei crestine se remarca si Antropologia paulină a lui G.T. Marcu , , apărută la Sibiu , în anul 1941. Noutatea pe care o aduce această lucrare în spatiul teologic românesc constă, pe in primul rand, în faptul că tema aleasă a fost realizată într-un vacuum în ceea ce priveste antropologia paulină, aspect de înteles, deoarece scrierile Sfântului Pavel ne pun la îndemână o sumă de date antropologice cu ajutorul cărora se poate alcătui sistemul antropologiei pauline, dar nu ne oferă si sistemul însusi de decripare. Sfântul Pavel nu a urmărit să scrie tratate teologice, ci prin epistolele sale ocazionale a dorit să creeze un flux de viată nouă. „Viata voastră este ascunsă cu Hristos intru Dumnezeu”(Col 3,3), pentru că gustase el însusi binefacerile acestei vieti, mai înainte de a vorbi de ea cu coplesitoarea convingere care respiră din fiecare cuvânt al său. Nu vom putea sa intelegem corect viziunea teologica paulina fara sa-i cuprindem antropologia. Căci sufletul teologiei sale, ca si al credintei sale, era impactul revelatiei divine si harului divin asupra omului. Scriind despre acest impact, Pavel pornea de la niste premize despre om, pe care trebuie să le întelegem, dacă vrem să vedem cum revelatia si harul au lucrat pentru Pavel în teologia si credinta sa. Antropologia paulină oferă crestinului de astăzi într-un mod mai precis normativul existentei sale. Căci lumea cea nouă nu este un vis generos, proiectat utopic în zarea viitorului, ci o realitate vie, o realitate personală, concretă. „Înviere”, „creatie din nou” sau „nastere din nou” sunt notiuni pauline sinonime pentru aceeasi realitate: învierea fiintei noastre prin participarea la viata lui Hristos. Apostolul Pavel a intrupat ucenicul desăvârsit. El a fost ridicat pe culmi de cunoastere mistică neatinse decât de putini prieteni ai lui Dumnezeu. Tehnica

duhovnicească a transformării omului vechi, aflat sub stăpânirea păcatului, în capodopera omului nou, îi apartine lui Pavel. Avea chemarea si avea pregătirea pe care le implică o asemenea lucrare duhovniceasca. Pavel este primul dintre Sfintii lui Hristos care intelege ca Mantuirea este de fapt, Imitatio Christi:”Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să- Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34). Toată viata sa ulterioară hristofaniei din apropierea Damascului a fost o neîncetată pregătire de imitare a Modelului, Hristos. Din plinătatea acestei trăiri în Hristos a izvorât învătătura sa despre omul cel nou. Sfântul Pavel însusi fiind expresia împlinită a omului celui nou. Sfântul Pavel vorbeşte în cazul omului despre “despărţitura sufletului şi duhului” arătând că, deşi sufletul şi spiritul omului sunt din aceeaşi substanţă, acestea nu se pot confunda, căci spiritul sufletului este numit şi “duhul minţii” omului. Urmând îndemnul Sfântului Pavel, ca “întreg duhul vostru şi sufletul vostru şi trupul vostru să se păzească” de orice lucru nefiresc, noi trebuie să ne păzim curate atât cele ce ţin de sufletul nostru spiritual (cugetul minţii, gândirea, raţiunea), precum şi sentimentele sufletești; şi de asemenea şi trupul trebuie ferit de orice întinăciune. Reţinem că pentru om, duhul şi sufletul nu sunt nicidecum două entităţi deosebite, ci una singură. În timp ce prin suflet se înțelege, in general, sediul afectelor, principiul vital, duhul este partea superioară, fină, a sufletului omului, capabilă de a se pune in contact cu Sfântul Duh şi de a-i deveni sălaş. Antropologia paulină face distincții terminologice între psyhè = suflet, pnēuma = duh (partea superioara a lui psyhè), si nóos (noūs) = minte, cugetare, inteligenţă, rațiune (partea superioara a lui pnēuma şi cea mai fina a lui psyhè), toate în opozitie cu sárx = carne (ca materie) şi sōma = trup (forma organizata a lui sárx). Cu aceste nuanțări, dihotomia suflet-trup este fără echivoc. „Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă” Terminologia paulină trebuie citită şi înțeleasă astfel: "trup carnal" (sárx) este carnea ce alcătuiește atât trupurile oamenilor cât şi cele ale animalelor, care deşi este din aceeaşi materie, este diferita ca aspect în funcţie de specie, carnea fiecărei specii (om, peşti, păsări, animale) având particularităţile ei, însă nu este diferita ca structură (atomică, moleculară); "trup" (sóma) este forma organizată, cu formă specifică, a materiei carnale; "trup firesc" (psyhikós) este trupul omului înzestrat cu suflet viu, dar care trăiește doar la nivelul afectelor şi pasiunilor, prada labilității psihologice; iar "trup duhovnicesc" (pneumatikós) este trupul omului transfigurat prin înviere, asemănător cu trupul înviat al lui Iisus Hristos, liber nu numai de materia coruptibilă, ci şi de labilitatea psihologică, dominat de propriul sau duh în comuniune cu Duhul Sfânt, devenit capabil sa participe la slava lui Dumnezeu. Hristos ne invata: "Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic", de unde putem lesne deduce ca noi nu suntem trupuri inzestate cu suflet ci suntem suflete captive in trup!Trupul e făcut din pământ ca "să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat” . Dogma crestin-ortodoxă, bazându-se pe Sfânta Scriptura şi pe învăţătura Sfinților Părinți, mărturisește că Dumnezeu este creatorul vieții, Cel care a creat toate formele de viață (vegetale şi animale) inclusiv pe om, din pământ (materie). Nu trebuie să confundăm inteligenţa cu rațiunea. Întâlnim aceleaşi șase simţuri trupeşi atât la om, cât şi la animale: auz, văz, miros, gust, tactil (pipăit), echilibru. Sistemul nervos al trupului are un sistem senzorial dedicat fiecărui simț. Sfânta Scriptura nu intră în amănunte despre modul „cum” a apărut şi s-a dezvoltat viața pe planeta noastră în toată diversitatea ei, ci spune doar că Dumnezeu este cauza vieții şi El poartă de grija intregii Sale creatii, iar această grijă faţă de creaţie este numită pronie în limbajul teologic. Raţiunea este facultatea logică a omului prin care observarea şi analizarea datelor conduce la concluzii raţionale. Atât ştiinţa, cât şi creaționismul biblic susțin că viața animală a apărut întâi în apă (moluşte, peşti), apoi în aer (păsările) şi mai apoi pe uscat (animalele). Omul este ultima fiinţă terestră (şi după el nu mai apare nici o altă fiinţă pe pământ), fiind astfel „cununa creaţiei”.Întrucât trupul tuturor vieţuitoarelor, inclusiv al omului, este făcut din pământ (materie, molecule, atomi), toate vieţuitoarele sunt dotate cu structuri similare care să execute procesele de bază ale vieţii. La nivel celular şi mai jos, la nivelul moleculelor care susţin şi execută procesele elementare ale vieţii biologice, toate formele de viaţă de pe Terra prezintă aceleaşi molecule care permit funcţionarea organismelor vii. Indiferent de specie, polinucleotidele (precum ADN-ul şi ARN-ul), polipeptidele (precum proteinele) şi polizaharidele (precum amidonul şi glucoza) sunt identice. ADN-ul, ARN-ul şi proteinele au toate aceleaşi formule chimice, în ciuda faptului că există sute de aranjări posibile ale elementelor structurale (proprietatea numită chiralitate). Toate formele de viaţă folosesc aceleaşi patru molecule (adenină, citozină, timină, guanină) în cadrul structurii ADN-ului, deşi puteau fi utilizate mai bine de o sută. Toate formele de viaţă se reproduc prin duplicarea moleculei ADN. Noţiunea de acid dezoxiribonucleic (ADN) desemnează una dintre cele mai complexe molecule organice, substanţă care se găseşte în fiecare celulă a corpului unei fiinţe vii şi care este esenţială pentru identitatea oricărui organism. Are rol de stocare a informației, conținând instrucțiunile pentru construirea altor componente ale celulelor: moleculele de ARN, proteine etc. Segmentele ADN care poartă informația genetică sunt numite gene. Proteinele prezente în cadrul tuturor formelor de viaţă de pe Terra conţin aceiaşi 20 de aminoacizi în cadrul structurii proprii, deşi există în jur de 400 care ar fi putut fi folosiţi. Dumnezeu ne-a dat capacitatea să înțelegem lumea, universul, iar, în Duhul Sfânt, să cunoaștem şi lumea spirituală „chiar şi adâncurile lui Dumnezeu”pe care „omul firesc nu le poate pricepe". Ştiinţa confirmă revelaţia Sfintei Scripturi în ceea ce priveşte viaţa biologică. Toate organismele vii sunt făcute din aceeași materie (pământ, molecule, atomi) şi, astfel, există o strânsă legătură fiziologică (trupească) între ele (demonstrată fără echivoc de ADN). Viața a apărut întâi în apă (moluște, pești etc.), apoi în aer (păsările), apoi pe uscat (animalele). Şi în cele din urmă omul, ca cea mai complexă fiinţă de pe Pământ.Organismele vii, atât cele vegetale cat şi cele animale, nu au apărut toate simultan. Dumnezeu le-a făcut pe toate cu înțelepciune conform planului Său, treptat, legându-le prin legi precise unele de altele, de la organismele cele mai simple până la cele mai complicate, aşa cum reiese din revelaţia Sfintei Scripturi. Astfel, vegetaţia apare în ziua a treia, apoi mai târziu în ziua a cincea apar întâi vietăţile din apă şi apoi păsările, iar abia în ziua a şasea apar vietățile terestre şi inclusiv omul e făcut în această zi. Omul însă, deşi are trup biologic din pământ (materie), asemenea vietăţilor animale, nu apare la porunca lui Dumnezeu ci, este singura creatura de pe Pământ făcută direct de Dumnezeu, atât cu trup cât şi cu suflet raţional. Punctul de plecare în cercetarea terminologiei pauline va fi însăsi notiunea de om . În scrisorile pauline, această notiune are mai multe întelesuri, determinate fie de împrejurările în care o foloseste Sfântul Pavel, fie de necesităti care l-au obligat să apeleze la ea, însă, într-un cuvânt, notiunea aceasta exprimă la Sfântul Pavel, ca de altfel pretutindeni în Noul Testament, mărginirea cugetării si a actiunilor omenesti, în contrast cu Dumnezeu si cu revelatia Sa. Inima, Constiinta, Ratiunea, Sufletul, Duhul Omului, Carnea, Trupul. Pluralitatea întelesurilor din notiunile de mai sus rezultă din elasticitatea terminologiei pauline. În realitate, Pavel nu ne descrie omul în sine, ci descrie mai degrabă diversele relatii ale omului înaintea lui Dumnezeu. Cine vede în această parte a antropologiei pauline numai elementul anatomic sau psihologic, acela nu a pătruns gândirea Apostolului. Tot ceea ce spune Sfântul Pavel despre constitutia omului ajută la întelegerea deplină a conceptiei sale despre mântuirea realizată în Hristos. Omul trupesc si omul duhovnicesc. Pentru prezentarea conditiei religioase a omului contemplat de el, Sfântul Pavel are o seamă de formule terminologice, care arată cât de departe sau cât de aproape este acest om de viata crestină, adică de Hristos. Aceste formule ne conduc la esentialul antropologiei pauline. Ele împart viata omului în două si odată cu aceasta si viata omenirii. Criteriul după care se operează această împărtire este de ordin etic. Două grupe de astfel de formule exprimă, cu o deosebită plasticitate, conceptia Sfântului Pavel despre starea morală a omului: omul trupesc si omul duhovnicesc, omul cel vechi si făptura cea nouă. Sfântul Pavel stabileste o deosebire între omul natural si cel duhovnicesc. Omul duhovnicesc se referă uneori la toti credinciosii, iar alteori termenul este restrâns la aceia care au daruri speciale (I Cor 14,37; Gal 6,1). Ideea de „duhovnicesc” nu este, în mod cert, rezervată pentru o clasă elitistă a crestinilor. Mai important este că în mintea lui Pavel omul natural, pentru a deveni duhovnicesc, are nevoie de harul dumnezeiesc.Noua existentă este în întregime numai lucrarea lui Hristos. Nu există o legătură de crestere între vechi si nou. La crucea lui Hristos este omorât omul vechi fată de păcat, vechea existentă este stearsă. Omul cel nou este omul restabilit prin Hristos în conditia religios-morală pe care o detinea înainte de păcatul lui Adam, este omul care reintră în ascultarea lui Dumnezeu, este omul care consimte cu intentia dumnezeiască din momentul creării, care l-a vrut să fie spre lauda măririi Sale. Credinta, Botezul, Euharistia. Reconcilierea crestină generează o nouă comuniune a omului cu Dumnezeu, pentru că ea a introdus un nou mod de existentă în lumea omului, în care Hristos si crestinul trăiesc în simbioză. Omul participă la această nouă existentă crestină prin credintă si Botez, care-l încorporează în Hristos si în Biserică; această încorporare îsi găseste consumarea sa specifică în Euharistie. “In Hristos” exprimă la Sfântul Pavel ideea comuniunii de viată si a legăturii interioare a crestinului cu Iisus Hristos, în care se miscă întreaga existentă a credinciosului si din care trebuie să izvorască tot ceea ce săvârseste el. A fi „in Hristos” înseamnă a fi în cea mai intimă comuniune cu Dumnezeu.

Efectul Wikileaks

Mi-a fost greu  sa nu remarc cateva derapaje intentionate de la logica bunului simt. Nu trebuie sa fi specialist in geopolitica sa realizezi ca daca S.U.A a ramas constant puterea planetara dominanta, dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, inseamna ca se descurca bine in mediile diplomatice. Prin urmare nu-i putem suspecta diplomatia de superficialitate sau chiar prostie cum incercau niste analisti sa induca. Desigur, nici nu pot fi atat de naiv sa cred ca Wikileaks n-ar avea legaturi oculte cu C.I.A. (Cum am putea admite ca aceste cablograme securizate ar putea fi interceptate de niste civili priceputi, pe traseul lor de la toate ambasadele S.U.A catre Departamentul de Stat. Asta inseamna ca se poate si invers, adica toate directivele administratiei americane catre ambasade. Este visul oricarui spion, iar spionii, de regula sunt blocati. Assange este inca liber...qed.) Eu cred, ca aceste scurgeri de informatii controlate au rolul de a atrage atentia opiniei publice din tarile vizate de "scandalul Wikileaks",ca in interiorul structurilor lor de putere se petrec lucruri care sfideaza democratia si valorile Aliantei. Dincolo de derizoriul "chilotarelii" si al "barfei fanariote", cablogramele devin pictogramele unui puzzle interesant. Daca ne detasam putin de patimi si iesim din manipulare putem avea o imagine de ansamblu a realitatii socio-politico-economice a Romaniei ultimilor 10 ani. Se desprind doua idei ingrijoratoare. Prima, ca  de la schimbarea de paradigma politica, s-a cristalizat si structurat un sistem mafiot, care astazi este atat de bine organizat incat a devenit transpartinic si transideologic. Si a doua, ca Romania este impartita intre oligarhi, grupuri de interese si ca exista o presiune economica concertata de la Moscova. Bizar, pentru o tara care este membra a U.E, se afla in N.A.T.O si a fost situata declarativ de presedinte pe axa Washington-Londra-Bucuresti. Celor care au confiscat puterea de la Ceausescu, dar n-au lasat-o sa fie vindecata de valorile democratiei, le vine greu astazi sa inteleaga ca nimeni nu ramane inghetat in varful piramidei si ca, mai devreme sau mai tarziu, singurele valori care conteaza raman competenta, simtul datoriei, cinstea, dragostea de neam si tara. Vremea fostilor tovarasi degizati in domni se apropie de sfarsit. Oricat de abili si cinici  ar fi, soldatii tiparului mafiot au inceput sa auda in urechea interna, acordurile marsului mortuar! Roata se intoarce. Martirii chinuiti in puscariile comuniste, eroii care au murit in picioare, ca pe umerii lor sa putem sta noi acum, sfintii si pustnicii acestui neam s-au strans impreuna pentru a pregati separarea graului de neghina. Astazi Romania, are in sfarsit capacitatea de a discerne intre bine si rau. Vreau sa-i sfatuiesc pe toti cei care si-au vandut tara si neamul pe trei ruble, dolari sau euro ,aceasi arginti nefericiti ca cei din pumnul lui Iuda, sa se uite din cand in cand in urma lor. Zgomotul acela ciudat pe care-l vor auzi, vine de la lopata...Pamant mai avem, slava Domnului!

Apel catre tinerii politicieni

In viata, oricat de cinica ar putea parea observatia, cand filosoficul nu reuseste sa vindece "patimile abisale ale omului" (Freud), apare biologicul de brat cu doamna aceea discreta si rece care pe langa poseta (Vuitton sau nu...) poarta si o coasa bine ascutita si ne invita pe toti in Marea Calatorie. Generatia trecuta de politicieni, creatoarea tiparului "democratiei originale" in care doar o gasca de nomenclaturisti au inflorit colorandu-si petalele gusii, falcilor, burtilor in culoare roz-maronie a porcului de troaca s-a oprit sa se odihneasca putin pe buza mormantului, unde istoria ii arunca de obicei pe tradatorii de neam: groapa comuna a caror flori nu sunt udate decat de cainii pripasiti printre buruieni. Dar, maleficul gandului lor hulpav si desacralizat se insinueaza ca un fum fatidic prin narile tinerei generatii de politicieni lasand brazde adanci pe inimile si fruntile unor lideri cu perspectiva. Imi doresc pentru tara, familia si constiinta mea de roman nascut din Intelepciunea lui Zamolxe si Dragostea lui Hristos ca generatia mea sa furnizeze idei nobile, capabile sa ne aseze pe firmamentul tarilor civilizate, democratice si vizionare! Ma uit la anii lui Victor Ponta si ii doresc sa nu se lase corupt de respiratia halemica a ocultei pesediste. Privesc spre Antonescu si ii urez sa iasa din dualitatea jenanta in care a intrat. Inca mai sper in revenirea pragmatismului liberal din perioada construirii Romaniei Mari. De la PD-l mi-a fost greu sa gasescu un tanar care sa-mi fi atras atentia...Poate Raluca Turcan, insa nu sunt convins daca bunul simt al exprimarii este nativ sau o masca electorala. Vom mai vedea...Oricine ar veni la putere in urmatorii ani, sper sa se fi exorcizat definitiv de tot ceea ce a insemnat Nicolae Ceausescu si Ion Ilieascu in politica romaneasca. Avem nevoie de un partid de stanga, si ii urez lui Ponta sa-l reorganizeze pe principii europene (nu kominterniste), ii doresc lui Antonescu sa scape de baronii si mogulii care-i strecoara cate un ciorap imputit in buzunarul de la sacou, iar lui Boc ii urez puterea sa plece o data acasa, lasand guvernul pe mana unui profesionist! Traim momentul unei cruciade mentale. Minciuna, ticalosia si furtul vor fi puse, foarte curand la zid. Ticalosii vor cadea in genunchi lovindu-si dintii de bordura terorizati de frica. Insa, cei care vin sa judece nu sunt calaii, ci sfintii! Iar sentinta lor este povara cea mai mare: Iertarea si Imbratisarea.

Ingerul Razbunarii a sunat din trambita!

Ne punem de multe ori intrebarea ce se intampla cu Romania si cu poporul ei frumos, de ce nu reusim sa razbatem prin noroaie si mazga, de ce ne impotmolim ca un nepot de-al lui Bercea Mondialu' la mal? Oricat de bizar vi s-ar parea, raspunsul vine din istoria noastra de dupa 23 august 1944. Sa facem o calatorie discreta in trecut ca sa ne putem intelege prezentul. Tancurile sovietice pe caracasele carora se aflau comisarii ideologici ai comunismului internationalist au zdrobit sub senile, idealul unei Romanii construite cu multa migala si dragoste de Dumnezeu si Tara. Generatiile modelate de o Monarhie de inspiratie europeana cu infelxiuni saxone au inteles, cu precadere, in perioada interbelica ca bunastarea si propasirea unui popor se face prin cunoastere, cultura si mai ales prin respectarea celor doua principii sine qua non ale democratiei: respectarea Legii si indeplinirea Datoriei. Comunismul, opera unor tulburati mental si sufleteste (Marx era un mediocru frustrat de religie si obsedat sa se razbune pe un Dumnezeu nedrept, cazut in sectarism satanic si promotor al anarhiei ca valoare sociala, Engels era un pseudo-intelectual, lipsit de nuante si charisma, un impostor care a stiut sa profite de context, iar Lenin, un exaltat semidoct, macinat de angoase si temeri intunecate, un spirit gregar, inflexibil si complexat de originile lui khazare) a gasit in Romania o elita conducatoare, adanc botezata in Dragostea de Dumnezeu si Tara, pe care s-a straduit s-o extermine. In zece ani, in puscariile comuniste (va recomand Experimentul Gulag al lui Paul Goma si Fenomenul Pitesti  scrisa de Virgile Ierunca) au murit peste 600 de studenti, adica viitorul politic al unei posibile Romanii libere. Metodologia sovietica a creat un tipar din care, din pacate, nu am iesit nici astazi si nici nu ne putem exorciza de paternurile sataniste cata vreme, la putere sau in opozitie se mai afla vlastare ale ateismului dogmatic. Departe de mine, trufia judecatii, sau inflexibilitatea iertarii, dar atata timp cat Ion Iliescu si gasca lui de kominternisti, printre care, din nefericire se numara si Emil Constantinescu continua sa fie activi si sa viruseze generatiile noi ale lui Ponta si Antonescu, nu ne putem reveni la normalitatea pierduta dupa razboi. Si ca sa nu fiu acuzat de parti pris imi exprim toatala neincredere in PD-L care nu a fost in stare sa-si trimita la plimbare coruptii si hotii la drumul mare, beizadelele unor privilegiati ai sistemului comunist. Ca sa intelegem bine ce traim trebuie sa filtram informatiile rational si sa iesim din manipularea si dezinformarea in care se straduie acesti venetici sa ne tina de peste 60 de ani. Statul social in viziunea comunistoida nu poate gestiona decat saracia, incompetenta si falimentul. Dovada: situatia Romaniei din 1989 pana acum. Slava Domnului ca am pasit, datorita Inteligentei Romanesti intr-o familie europeana de inspiratie democratica, crestina si umanista in care adevaratele valori sunt dictatate de competenta, patriotism si generozitate. Situatia s-a schimbat radical. Insa democratia nu-si trimite dusmanii in lagare de exterminare, ci incearca sa-i reeduce mental, moral, etic si comportamental intr-un set de reguli fixe si unanim acceptate. Va invit sa nu va pierdeti speranta. Nimic nu este permanent in afara de Dumnezeu, si asta e bine. Cei pe care astazi ii vedem umflati si gusati, stapanii banilor si ai puterii din tara noastra se vor prabusi mai contondent decat Icar, pentru ca ei nu stiu nimic altceva in afara de propaganda, diversiune, manipulare si dezinformare. Cititi cartile lui Alex Mihai Stoenescu si Grigore Cartianu! Tradatorii de neam si tara sunt astazi mai speriati decat Stalin sa nu fie otravit. Ei stiu ca astazi noi stim! Iar criminalii care s-au folosit in 1989 de trupurile noastre pentru a ajunge la putere nu vor intra in pamant ca niste eroi "revolutionari". Pamantul sfant al Romaniei ii va scuipa ca pe niste masele stricate. Si peste ani de zile, cand veti vedea niste cersetori cocosati si plini de bube sa stiti ca nimic pe lume nu ramane nerecompensat sau...nepedepsit! Ceasul a sunat. Ingerul Razbunarii pluteste printre noi. El nu face rau. Doar DREPTATE!

Roata se invarte, cercul se-nchide

Experimentul comunist a esuat inca de la inceput fiind coordonat de oameni lipsiti total de caracter si de morala. Marx, Engels, Lenin, Stalin si apoi toti semidoctii innebuniti dupa putere, culminand pentru noi, cu Epoca lui Ceausescu au grefat in mentalul colectiv oaze de puroi, greu de vindecat. In spatele batranelului diabetic si al analfabetei lui sotii au crescut vlastarele otravite ale celui mai odios sistem politico-administrativ: sistemul corupt.  

Dupa 1990, cativa fosti secretari de partid, fosti ofiteri de securitate, militieni, militari au organizat o prima retea de tip mafiot, cu tentacule active in tot sistemul functional al tarii de la justitie pana la trecerile vamale. Fostii ofiteri ai informatiilor externe, majoritatea dintre ei, conectati la Kremlin prin KGB si GRU, dupa ce si-au sters urmele distrugand in zilele lui decebrie 1989, arhivele unitatii anti-kgb au creat platformele economice si mediatice ale noii orientari democratice, Astfel, o buna parte a presei audio-vizuale s-a aflat in toti acesti ani, in mainile si sub gandurile unor domni instruiti sa minta, sa fure, sa distruga pentru a pastra puterea si privilegiile ei: bani, control, decizie!

Indiferent de “coloratura” politica aflata la putere, un grup de aproximativ 300 de oameni paraziteaza bunul mers economic si structural la tarii. N-avem nici un pic de aristocratie in conducere, dar avem baroni (locali sau centrali), n-avem drumuri, autostrazi , alei insa ne-am pricopsit cu vreo 3 regi ai asfatului. Ne plangem de coruptie generalizata, dar, in 20 de ani, Justitia n-a trimis dupa gratii nici un “rechin”. Avem faptele, dar nu si vinovatii! Asta este ideea geniala a sovieticului Ion Iliescu. Si la revolutie aveam teroare, dar n-am zarit nici macar un singur terorist. Pana acum, sistemul de stat de la functionar la magistrat, de la educator pana la medic , de la director pana la parlamentar a fost sugrumat de o clica de “baieti destepti” care si-au distribuit roluri principale in uvertura:”Tara saraca, smecheri bogati”. Sorin Ovidiu Vantu legat de multe servicii secrete interene si mai ales externe a reusit intr-o perioada de oribila amintire (guvernarea Adrian Nastase) sa-si impuna doi lachei in fruntea SRI si SIE. Dupa intrarea in NATO si UE, Romania a deschis niste brese in sistem pentru a permite inteligentei occidentale sa-si faca analizele necesare si proiectiile pentru o noua configurare. Rezultatele au fost coplesitoare:

• Partidele politice, fara nici o exceptie sunt structurate si se comporta ca niste familii mafiote.

• Functiile cheie din aparatul administrativ se distribuie politic si pe bani grei.

• Exista retele de control coordonate de politicieni, jurnalisti, magistrati, sindicalisti care asigura protectia “infractorului” pana la Curtea Suprema de Justitie.

• Angajarile in sistemul bugetar nu se fac pe considerente profesionale si pe criterii de competenta ci este accesata clientela politica.

• Aproape toti banii milionarilor din sistemul privat sunt rezultatul unor contracte cu firme de stat. Bunastarea “capitalistilor” autohtoni este direct proportionala cu falimentul integrat al statului roman.

• La nivel inalt, exista inca agenti de influneta ostili Romaniei, Uniunii Europene si Structurilor Nord-Atlantice.

Sunt convins ca toate operatiunile spectaculoase la care asistam zilele acestea sunt rodul unor analize complexe, rezultatul unei inteligente globale si ca presedintele Romaniei, a inteles ca singura posibilitate de a iesi din aceasta cumplita criza economico-finaciara, dar si etico-morala este extirparea tumorii benigne. Ca organismul sa traiasca, este absolut obligatoriu ca anti-virusii sa fie mai puternici decat virusii care se hranesc din biosul social. Cum este de preferat taierea unui membru cangrenos decat decesul pacientului, tot astfel este necesara asanarea sistemului inainte de declararea falimentului! Traian Basescu stie ca Romania este damnata la destructurare, daca nu reuseste sa impuna ritmul unor reforme dure si profunde, amanate atata vreme de Iliescu si Constantinescu. Primele trofee ale cruciadei anti-coruptie ar trebui sa provina din cercul puterii (pentru credibilitate) si apoi din randurile celorlalte formatiuni, aflate in opozitie. Politicienii nostri de factura comunistoida, dar cu apucaturi hulpave de capitalisti salbatici nu se mai pot reabilita din punct de vedere spiritual. Ei nu cred decat in Putere si Finante, de aceea n-ar trebui sa le plangem de mila cand ii vom vedea insiruiti prin fata Parchetelor zanganind catusele! Noul sistem este astazi mai puternic decat cel de tranzitie in care au proliferat toti tovarasii deveniti miliardari. Decorul Romaniei imaginat de Ion Iliescu si gasca lui de agenti rasariteni a inceput sa se prabuseasca. Strategii lor hrebenciunisti inghit in sec…ghilotina a fost declansata. Este doar o iluzie ca nu va avea finalitate! Pana la sfarsitul anului vom vedea trei capete-trofeu si alte tartacute de magistrati, politisti si jurnalisti care vor impodobi siragul cu perle rare a luptei impotriva RAULUI!